LOADING

Type to search

Editoriale

Egipt: Un crin ieșit din mărăcini, avva Pahomie (15 mai)

Share

Sfântul Pahomie s-a născut în Egipt, din părinți păgâni, dar a descoperit creștinismul și s-a convertit, asemeni unui crin ieșit din mărăcini. Prunc fiind, vărsa jertfele idolilor consumate la insistența părinților idolatri. În el avea să se sălășluiască doar Dumnezeu. La 20 de ani este luat în oaste și este surprins de generozitatea creștinilor. Până atunci, nu auzise despre ei. Sufletul lui s-a bucurat nespus la auzirea numelui lui Hristos. A învățat să se roage și a nu a mai părăsit rugăciunea niciodată. I-a făgăduit Domnului Hristos că va împlini toate poruncile și va trăi după voia Lui și așa a făcut, și-a respectat promisiunea. S-a botezat imediat după eliberarea din oaste. A făcut ascultare și a învățat meșteșugul smereniei de la pustnicul Palamon. Tânărul Pahomie era osârduitor la rugăciune și harnic la lucrul mâinilor (țesea lână). Se ostenea nu pentru câștig, ci pentru a-i milui pe săraci.

Mulți dintre cei ce doreau să se mântuiască mergeau la avva Pahomie să primească binecuvântare și cuvânt de învățătură. El îi îndruma pe toți să cunoască și să împlinească Evanghelia. Pe bolnavi îi tămăduia, pe demoni îi izgonea, iar pe săraci îi miluia. Ispitit peste măsură, sfântul se ruga necontenit, cântând psalmi. Plin de blândețe, încuraja mereu: Cel mai mare folos dobândim din răbdarea necazurilor.

Pentru toate suferințele, să Îi mulțumim lui Dumnezeu*. Toate necazurile au un rost în viața noastră**. Nu vom fi ispitiți mai mult decât putem duce***. Răbdarea necazurilor este calea cea mai la îndemână de apropiere de Dumnezeu****.

Cât de fericit este creștinul, care poate să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru toate! Cel mai greu moment pentru un ateu este atunci când realizează că nu are cui să îi mulțumească. Simțind această pustiire, ateul va evita tema și va vorbi mai mult despre cât de multe drepturi are el să facă orice. De obicei, cel obișnuit cu întunericul este extrem de DEZORIENTAT în lumină. Mulți nu găsesc ceea ce caută, deoarece ei vor – de fapt – o consolare, nimic mai mult. Puțini doresc să se întâlnească cu adevărat cu Hristos, deoarece știu că la Înviere se ajunge prin Cruce și fug de orice fel de suferință sau necaz. Dar crinii care ies din mărăcini au SIGURANȚA că nu se vor mai despărți de Hristos. Au înțeles paradoxul câștigului prin pierdere. Au simțit că Hristos îi vindecă și îi hrănește. Unii Îl alungă, alții Îl așteaptă…

Să nu ne trufim, să nu ne înșelăm, să nu ne considerăm remarcabili, să nu ne lăudăm că facem lucruri extraordinare, să nu credem că Dumnezeu ne zâmbește numai nouă, să nu ne hrănim cu iluzii. Suntem fierul atras de magnetul iubirii veșnice. Viața poate fi un psalm mesianic, iar nu o simfonie a decadenței. Suferința este mereu nouă pentru cel de o îndură, purificator. Mândria este o țigară: un capăt incadescent, iar celălalt cu cenușă în tine. Când reușești să vezi viața prin ochi de copil, nu te gândești la nimic nepotrivit. Dumnezeu ne iartă că L-am înșelat, știe că Îl iubim, că nu vom recidiva și că nu Îl vom părăsi. Dumnezeu nu iartă ca un contabil, ci ca un boier*****.

Să ieșim din mărăcini, să devenim crini, precum avva Pahomie. Să răbdam necazurile cu credință, fără să ne smintim de încercări. Sunt atacați, dar nu posedați. Cei cuceriți nu mai sunt atacați și li se pare că sunt fericiți. Avem nevoie de ajutorul sfinților, singuri nu vom reuși, iar cuvioșii Pahomie, Arsenie, Antonie sau Ilarion sunt vii în Cer și ne pot ajuta, doar să îi solicităm. În 1718, un avocat londonez inventa prima mitralieră, exclusiv pentru a se îmbogăți. Dar cu ce preț?! Cu banii obținuți a scăpat de anumite necazuri, dar nu de toate, nu de cele veșnice. Ulterior, peste trei secole, un cercetător a calculat cel mai mare număr prim cunoscut, care conține șapte milioane de cifre. Dar toată știința la un loc nu poate câștiga viața veșnică fără credință, nădejde și dragoste. Pentru noi, cel mai mare număr prim este Unu: Eu sunt Cel Ce Sunt!

Marile descoperiri sunt explozii puternice în lumea științelor, putând performa sarcini admirabile. Într-o mână criminală însă, aceleași descoperiri mărețe pot provoca o distrugere teribilă. Depinde de credința fiecăruia sau de lipsa acesteia. A fi pregătit este un lucru, a fi capabil este cu totul altceva, dar esența este a fi sincronizat: fericirea vine din recâștigarea armoniei. Crinul nu va putea fi fericit între spini, trebuie să evadeze, cu orice risc. Cea mai intensă emoție este martirajul, lupta contra propriilor patimi, chiar cu prețul vieții. Trecutul nu este niciodată acolo unde crezi că l-ai lăsat. Fie l-ai spovedit și ești absolvit, fie este în fața ta și te obsedează. Dragostea se învață mereu-mereu, procesul nu încetează niciodată. Cuvioșii pustiei sunt apostoli ai simplității și ai dragostei, veseli în necazuri și siguri în credință. Casele copilăriei erau pline de biblioteci, dar lumea cărții a fost înlocuită de rafturi pentru stocul de tablete. Informația nu este procesată similar, nu este accesată, deci, lipsește. Iar unde lipsește vestea bună, lipsește și speranța.

Mărăcinii se vor usca și vor arde în gheenă. Cine rămâne captiv între spini, va suferi. Pelerinul este călătorul care a plecat dintre mărăcini și încă nu a găsit Patria, dar este sigur că va fi ghidat de sfinți. Are o pelerină împotriva intemperiilor de conjunctură. Pelerina lui este credința. Pe drum poate fi atacat de șacali, dacă umblă singur. Dar în grupul celorlalți pelerini, Biserica, este la adăpost. Frumusețea lumii a apus, acum este întuneric. Dar este și speranța Răsăritului. Adevărul este atât de rar, încât este încântător să îl mărturisești: Mărăcinii care acum ard și par că îți țin de cald te vor chinui, desparte-te de ei, oricât ar fi de dificil! Să nu fim îngrijorați, câtă vreme credem în Dumnezeu, Care ne trimite prieteni să ne ajute (sfinții)! Este un anturaj al crinilor frumos mirositori.

Marius MATEI
____________
*Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, p. 266.
**Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, volumul I, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 159.
***Akedia, faţa duhovnicească a deprimării – Cauze şi remedii, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 193.
****Ieromonah Adrian Făgeţeanu, Ieromonah Mihail Stanciu, De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vindecări paranormale? Un răspuns ortodox, Editura Sophia, Bucureşti, 2004, p. 74.
*****Mitropolitul Bartolomeu Anania, Rugăciunea izvor de putere în încercările vieții, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 64.

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *