Se spune ca toti copiii singuri la parinti îşi inventează o geamănă, la care tânjesc multă vreme sau măcar până când mama se îndură să le mai nască un frăţior. Deşi de câteva luni cunosc adevărul, este prima zi în care îl pot primi aşa cum este, nu ca metaforă, nu ca mesaj simbolic, nu ca […]
Un război al credinţei (pentru ca aceasta să nu se piardă în legarea inimii, în fierberea inferioară pe care o implică un conflict) trebuie să semene cu iubirea. Iubeşte-ţi duşmanul Eu înţeleg de aici că, oricum l-am înfrunta pe adversar, se cade să adăugăm fiecărei răni pe care i-o facem închinăciunea cavalerească a […]
In fiecare zi, prin frumustea ei, Tu Doamne îmi dovedeşti dragostea Ta. Mă înalţ pe vârfuri, ca să ating coroana copacului răsturnat al iubirii, cu rădăcini în Cer. Ce minunate sunt dimineţile, peisajele cu nori ale cerului, sentimentul că văd viaţa prin voalul copilăriei. După ce lumea din jurul meu se deşteaptă şi începe să-şi […]
In fiecare an, de o vreme, între 16 şi 22 decembrie mă vizitează durerea unui tânăr împuşcat în cap; alteori, a unei femei cu abdomenul sfârtecat. Este atât de intensă empatia cu îndepărtata lor agonie, încât nu-mi pot trăi durerea pe picioare, ca pe o criză obişnuită într-o eclipsă de lună, ci numai culcată la pământ, […]
De la acest sfant minunat, pe care îl serbăm în 23 noiembrie, am învăţat să iubesc Sfânta Liturghie şi să nu pot trăi fără ea. Deşi credeam că am un stil de viaţă matur şi stabil, totuşi atingându-mă an de an de racla sa, ascultându-i cântarea Acatistului şi privind tinerele monahii care îl însoţesc întotdeauna, […]
Nu cred că a fost regie de teatru, punere în scenă, ci pur şi simplu revărsare a harului, provocat de întâlnirea sfintelor moaşte a doi preaiubiţi ai Domnului: Sfântul Nectarie de Eghina şi Sfântul Dimitrie Basarabov. Sfintele Liturghii, ţinute zile de-a rândul în aer liber (aer rece de octombrie), ne-au bucurat cu voci preoţeşti […]
De trei ori m-am trezit noaptea, ca la un plânset tainic. Vizitez toate odăile, sufletele dragi sunt cufundate în somn. -Cine, cine suferă atât? mă întreb. Găsesc cartea lui Dyonysios Farasiotis: Parintele Paisie si mari initiati ai Indiei. Copiez din ea şi am sentimentul că vocea acestui scriitor grec seamănă cu vocea scrisului […]
În ziua aceea, simptomele cardiace, slăbiciunea anumitor ceasuri ale după-amiezii, acordurile minore ale depresiei de toamnă aproape n-au mai apărut în starea de sănătate a femeii. În amurg, făcând rugăciunea pe mătănii, simţi o dulcoare şi o pace de negrăit. Nu le avea până acum, mereu apărea ceva care o bruia, cineva care o chema. […]
De ce îşi închipuie oare oamenii că, povestindu-le bătrânilor despre moarte, deţin o abilitate de a le vorbi „pe limba lor”, aşa cum, când vor să fie înţeleşi de copii, se prostesc şi sar litere, stâlcind fără noimă cuvintele…Bătrânii gândesc despre sine în limitele în care îşi percep vârsta sufletului. Este umilitor să le aduci […]