LOADING

Type to search

Editoriale

Protectorul familiei mele

Share

Noi, la botez primim cetățenia împărăției cerești, pe de altă parte avem cetățenia împărăției pământești. Se întâmplă ca de multe ori in timpul vieții cele două să intre în conflict și noi sa fim în situația de a alege cui slujim : lui Dumnezeu sau lui mamona. De multe ori noi credem ca putem împăca și capra și varza, că putem sluji și lui Dumnezeu și lui mamona, dar Dumnezeu vrea toată inima noastră, nu jumătăți de măsură, nu ne vrea căldicei : Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea (Apocalipsa 3, 16).  De multe ori ni se întâmplă ca existența noastră ca si creștini să intre în conflict cu ceea ce ne cer șefii noștri pământești, uneori chiar familia trupească. Și atunci de multe ori alegem să facem compromisuri și așa ne lepădăm puțin câte puțin mințindu-ne că nu e important. Azi puțin, mâine puțin… M-a întrebat ieri un părinte de ce am plecat din Franța? Pentru că ajunsesem să duc o existență duală și m-am hotărât să îi pun punct. Hristos a spus : Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu (Matei 22, 21). Până unde pot da Cezarului? Până într-acolo încât să nu îmi primejduiesc cetățenia cea cerească. Nu-i pot da Cezarului sufletul meu. Tot Hristos ne spune Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri  (Matei 10, 32-33)… Eu am considerat că a îți scoate crucea de la gât, așa cum se cerea la ultimul meu loc de muncă este un gest de lepădare, să nu uităm că sfinții primelor veacuri nici unul nu și-a scos crucea. Și de acest lucru mi-am amintit atunci. Cât de ușor i-ar fi fost Sfântului Constantin Brancoveanu să se lepede și să treacă la Islam ca să își salveze copiii. În fond în inima lui putea să nu creadă în Allah. Și totuși nu a făcut-o. V-ați întrebat vreodată de ce? Pentru că s-a gândit la împărăția cea cerească și a pus-o mai presus de cea pământească. Nu a vrut să o piardă. În aceeași postură s-a aflat și Sf. Gheorghe, de aceea am scris astăzi aceste cuvinte și am vrut să vi le pun la inimă. Sf. Gheorghe era soldat, avea și el șef cum avem și noi astăzi și șefii lui doreau ca el să se lepede de Hristos. Iată conflictul între împărăția cerească și cea pământească. Dar Sf. Gheorghe nu s-a lepădat. L-a mărturisit pe Hristos și a pătimit câștigând împărăția cerească și a făcut aceasta nu numai pentru el, dar și pentru toți cei ce credem și ne rugăm lui. Prin Sf. Gheorghe a crezut însăși împărăteasa și mulți alți oameni văzând harul pe care i l-a dat Domnul ca să îndure chinurile. Și ce mare minune și bucurie pentru Dumnezeu dacă prin exemplul nostru de viață aducem măcar un om la credință. Iată că astăzi trăim niște vremuri care nu sunt ușoare și îndrăznesc să spun că pentru creștinul autentic vremurile nu au fost niciodată ușoare. De aceea vă și pun la inimă exemplul Sf. Gheorghe: ca să vă întărească în aceste vremuri. Și el a fost om ca și noi, păcătos poate ca și noi, dar ne-a arătat că putem câștiga împărăția. Ne-a arătat calea muceniciei și Domnul a mărturisit pentru el, întărindu-l în chinuri dinaintea întregului popor. Un copil a exclamat nu demult: Oh, dar pentru Sf. Gheorghe toate chiurile astea erau așa ca și cum ai fi aruncat cu praf în el… Da, într-adevăr iată cum mărturisește Dumnezeu pentru cei care nu se leapădă de El, aceasta este slava cea cerească în care îl invesmanteaza dumnezeiescul har. Deci să nu ne temem de ceea ce pot să ne facă nouă oamenii. Atația creștini din primele secole au preferat împărăția cea cerească de aceea avem un cer plin de martiri. Și chiar în ziua de astăzi în Siria de pildă atâția creștini refuză lepădarea, refuză să își scoată crucea, își părăsesc de bunăvoie împărăția pământească în favoarea celei cerești, plecând în țări străine,unde deși cetățeni de mâna a doua, măcar își pot practică liber religia, alții plătesc chiar prețul suprem pe acest pământ: viața pământească intrând în schimb în veșnicia lui Dumnezeu, căci prin jerfa lor, Îi întorc jertfa Sa răscumpărătoare, de iubire, răspunzând cu iubire la iubirea Lui. Prin vinele lor curge de fapt deja viața Sa, adevărata, veșnica viață în care nu vor mai înseta și nu vor mai flămânzi niciodată căci iată și-au ostoit setea din izvorul apei celei vii. Acceptând a se jertfi pentru El, Hristos schimbă viața lor cea trecătoare în însăși viața Sa cea veșnică. Ferice de ei căci vor trai veșnic în împărăție. Nu pe ei îi plâng, ci vai pe aceia care trăiesc în confort și în plăceri și nu L-au întâlnit niciodată pe Hristos. Nu cred, nu au credință, și vai aceștia cât de sărăci sunt de fapt deși au toată bogăția și toată slava cea lumească, conferite de cetățenia pământească poate a unei țări prospere din Occident. Câți dintre aceștia nu am întâlnit în Franța sau Italia ! Cât sunt de sărăci căci  în vreme de necaz nu au la cine alerga, în vreme de bucurie nu au cui mulțumi… Nici măcar nu cunosc existența împărăției cerești ci sunt convinși că viața noastră se oprește aici și acum și trăiesc în ignorantă, în beznă, departe de lumina lui Hristos. Dacă nu le aprinde cineva lumina…

Pe lângă balaurul cel din afară cu care s-a luptat Sf. Gheorghe există însă un balaur și înlăuntru nostru cu care trebuie să ne luptăm și pe care trebuie să îl biruim, care este reprezentat de patimile, care deseori sunt obiceiurile noastre proaste și care ne țin înlănțuiți de împărăția cea lumească. Prin el ne spune cel rău zâmbind: vezi că dacă nu poți renunța la ele înseamnă că tot mie îmi slujești, tot sub stăpânirea mea ești, stăpânire sub care au intrat Adam și Eva prin neascultare și de atunci întreaga omenire. Totul se poate schimba într-o clipă. Cum? Mărturisindu-L pe Hristos, luând hotărârea să trăim cu Hristos, ca viața Lui să devină viața mea. Fiecare patimă înfrântă reprezintă de fapt biruința asupra unui balaur. Dar pentru aceasta trebuie să punem hotărâre nestamutata De astăzi îmi schimb viața și să cerem ajutorul lui Dumnezeu, căci fără harul său nu putem. Sf. Gheorghe a biruit atât balaurul cel dinlăuntru, adică patimile cat și pe cel din afară, mărturisindu-L pe Hristos și aducând jertfa supremă: viața sa. Dumnezeu preschimbă însă moartea sa în izvor de viață veșnică pentru el și pentru toți cei ce cred în el. Murind, trăim, prin moarte ajungem la viața cea veșnică.

Sf. Mare Mucenic Gheorghe ne-a arătat calea către împărăție și ca să vedeți slava cu care l-a  înveșmântat Dumnezeu și care este veșnică am să vă povestesc o întâmplare la care am asistat la mormântul lui, la Lida, o regiune dominată de arabi. Dar până și musulmanii îl au la evalvie căci atunci când au vrut să îi distrugă biserica li s-a arătat călare pe un cal alb. Era în aprilie 2010 ultima zi a pelerinajului nostru la Ierusalim, praznicul Sf. Mare Mucenic Gheorghe și Dumnezeu ne-a ajutat să ajungem să ne închinăm la mormântul lui. Cu noi în grup era o tânără fată posedată de demon. Părea o persoană obișnuită, dar atât în pustia Carantaniei cât și la moaștele Sf. Ioan Iacov Hozevitul s-a manifestat urât, prin strigate și țipete violente. Nimic însă nu a putut egala răcnetele pe care a început să le scoată de îndată ce s-a apropiat de mormântul Sf. Gheorghe. Numai zece dintre no,i între care un călugăr bătrân, duhovnicul mânăstirii Tismana, maica de la Recea ce o însoțea pe tânără, un nebun întru Hristos și un preot am coborât cu ea la mormântul care izvora mir sub ochii noștri. Atunci am înțeles puterea și măreția de care l-a învrednicit Dumnezeu pe sfântul său dacă până și diavolul răcnește și se cutremură în apropierea moaștelor sale. Și de aici și convingerea mea, cred cu tărie că sfântul Gheorghe este viu și că a intrat în viața cea veșnică a lui Dumnezeu de unde continuă să ne ajute pe toți cei care strigăm către el. Un mort nu ar putea lucra astfel de minuni, ci numai harul lui Dumnezeu înmagazinat în moaștele sfântului care a lucrat faptele bineplacute Acestuia, mergând până la jertfa supremă. Sper că Maria s-a izbăvit! Nu am mai primit vești despre ea. Sfinte mare mucenice Gheorghe roagă-te lui Dumnezeu pentru noi să ne tămăduim de toate neputințele sufletești și trupești, știute și neștiute și să ne dea putere să biruim balaurul cel din afară și pe cel dinlăuntru nostru ! Fie că aceste exemple de viață să ne fie model și întărire în vremurile pe care le trăim!

Raluca Prelipceanu, câteva gânduri la praznicul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință, protectorul familiei mele, 23 aprilie 2018

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up