LOADING

Type to search

Editoriale

Ce an!

Share

2018 și-a trăit traiul și… ne-a păpat mălaiul! A fost un an pe care, paradoxal, deși îl așteptam cu ardoare, s-a dovedit a fi un an otrăvit. Cel puțin în majoritatea lui de zile chinuite, contorsionate. Slavă Domnului că a venit duminica din 25 noiembrie și am putut respira normal după câteva luni sufocante, apăsate de tensiunea Referendumului, de batjocura politicienilor la adresa Anului Centenar, de dihonia generalizată în spațiul public românesc. Zi în care Biserica Ortodoxă a țâșnit la suprafață printr-o realizare minunată:
Catedrala Națională!

A fost, pe scurt, un an dezonorant în momentele lui festive, un an dezamăgitor la nivelului coeziunii sociale, al țesăturii (destrămate) de solidaritate și deferență reciprocă. Programați de multă vreme să urască, pregătiți pentru asta de mașinăria de propagandă a noilor/vechilor structuri oculte de informație și putere, conaționalii noștri au mușcat din mărul otrăvit al urii fără frontiere, fără limite și – mai grav! – fără dorință de vindecare. Pentru că da, oamenii programați să urască nu mai vor vindecarea, nu mai vor recuperarea. Ura emană un fior plăcut, secretă o stare de fericire scurtă, intensă, eliberează adrenalină și endorfină. Face creierul să se simtă bine, îl ușurează de tensiunile acumulate. Și mai are un avantaj: canalizează (aparent) toată energia negativă în exterior asupra unor personaje simbolice, dar reale, ca în practicile voodoo. Arde în efigie chipuri și biografii, rade tot ce mișcă în spațiul public, umblă cu protestul la vedere. Ce bine e să urăști, ce eliberare! Și cum tot jocul frustrărilor interne se mută în exterior, culpa pentru eșecurile propriei vieți sunt transferate pe umerii altora, care în 30 de ani nu au făcut, nu au dres… E foarte comod, e la îndemână.

Când ne vom trezi din acest coșmar, va fi prea târziu pentru generația mea. O generație dispusă la jertfă curată (vezi 1989, mineriade), dar care a eșuat în mocirla urii simple, abrutizante, din mrejele căreia acum chiar nu mai poate ieși. Urmează să vină alți români cu alte tipologii umane, cu alte structuri sufletești. Poate mai curate, mai optimiste, mai cinstite cu ele însele. Noi atât am avut a spune și a face.

La mulți ani, viitoare generații de români! Poate cu ei se va face pace Și, de bună seamă, dreptate!

 

Răzvan BUCUROIU

 

Editorialul revistei LUMEA CREDINȚEI nr. 1 (186), ianuarie 2019.

1 Comment

  1. Iodan 31 decembrie 2018

    Să nădăjduim că se va „trezi” acest popor, până se vor împlini două milenii de la Răstignirea Celui al Cărui nume de creștin pretindem că-l purtăm…
    LA MULȚI ANI, IAR PT. CEL NOU, BINECUVÂNTARE
    ȘI AJUTOR DE LA DUMNEZEU !

    Răspunde

Leave a Comment Iodan Cancel Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *