Adevărații rebeli

Există în subcultura modernă o imagine aurită a rebelului. „Fără griji și fără bani”, el provoacă orice autoritate. „Rebelul fără rost” este modelul ideal pentru că nu se supune convenţiilor, aşadar este liber pentru „Sex & Drugs & Rock & Roll”. Toţi ceilalţi trăim încătuşaţi, prinşi în „prejudecăţi”, care ne împiedică să fim „noi înşine”. Ba, mai mult, prin felul nostru de a trăi, îi strivim şi pe alţii.

Adevărul gol-goluţ este că rebelul nu are nimic special. Prin tot ce face el este de un conformism absolut şi de o mediocritate liniară. De la facerea lumii şi până acum, mulţimea aspiră la bani, mâncare, sex şi circ. Atât şi nimic mai mult. Nu e nimic nobil, înălţător şi revoluţionar în asta, decât dacă faci din regnul animalier un ideal. Sex poate să facă oricine, înfrânare, doar foarte puţini. Bani poate aduna şi adună tot omul, dar de dăruit nu pot dărui decât cei care s-au îmbrăcat cu haina iubirii. De ingurgitat, de băut şi, mai nou, de tras pe nas, e simplu, mult mai greu este să ţii un post negru de câteva zile, să te dezlipeşti cu totul de simţurile tale şi să cauţi spre inima ta.

De fapt, singurul, adevăratul rebel este sfântul. Doar că postmodernitatea nu îl mai poate recunoaşte, pentru că ar însemna să îşi renege toată deconstrucţia operată asupra valorilor tradiţionale. Abia atunci ar deveni rebelă cu adevărat. Dar cum să facă asta când ea e o epocă mediocră şi conformistă, plată şi dezabuzată?

Cristian CURTE

Editorialul numărului 134 (august 2018) al revistei LUMEA MONAHILOR, număr pe care îl puteți achiziționa în format digital la linkul de AICI.