APOSTOLII ATEISMUL MODERN

Pare că sunt peste tot şi atacă orice. De la ierarhie până la mirenii care comentează pe bloguri în favoarea credinţei, de la susţinerea financiară a Bisericii până la proiectele legislative promovate de laicatul creştin, nimeni şi nimic nu poate să treacă de „cenzura” lor furioasă. Uneori sunt decenţi, alteori, parcă de cele mai multe ori, ne umplu de zoaie. Troglodiţi, babe cu batic, bărboşi, oameni de cavernă, creştinopaţi, pupători – sau, mai tare, lingători! – de moaşte, o întreagă panoplie de invective se poate aplica credincioşilor, plus catalogul extrem de bogat al înjurăturilor neaoşe, româneşti, care se pot posta în subsolul imund al articolelor. Se ştia în trecut că hârtia suportă orice, dar ecranul de azi al computerelor este infinit mai răbdător!

Unii dintre detractori sunt intelectuali marcanţi, cei mai mulţi sunt însă oameni obişnuiţi, ca şi noi, cei care mergem la biserică. Ce vor nu e foarte precis conturat, dar se poate imagina o direcţie – cât mai puţină, spre deloc, prezenţă a Bisericii în viaţa publică şi, neapărat, nici un ban de la buget. La şcoală nici o secundă de religie, nici o icoană pe pereţi, nici o rugăciune rostită, nici un preot prezent. Credincioşii să facă bine să fie la ei acasă, să aibă „credinţa în suflet” (o mantră a societăţii de astăzi) şi, dacă se poate – caz ideal –, „să nu apeleze la intermediari”, ci să îşi facă şi ei rugăciunile aşa cum fac pipiţele yoga, la ele acasă sau în „templul” naturii, singurul acceptat. Seamănă puţin cu ce au îngăduit comuniştii de la noi după „dezgheţul” din anii ’60.

Dacă priveşti toată această desfăşurare de forţe ale răului, având în minte străvechea societate tradiţională românească, acea splendidă civilizaţie rurală a parohiei, cu datini, rosturi şi minuni, ori mai recenta lume interbelică, te deprimi iremediabil. Cum să lupţi cu cei care cred că principalele probleme ale României sunt evlavia creştinilor faţă de sfintele moaşte şi legiferarea urgentă a căsătoriilor între homosexuali? Cererile sunt atât de absurde, lupta lor frizează atât de mult bunul‑simţ şi atacă atât de mult fundamentele democraţiei, încât te întrebi cum de se pot angaja oamenii în public pentru a susţine asemenea idei!

Panoplia aceasta demonică are însă şi un anume tâlc, eu cred că poate acţiona taumaturgic. Biserica noastră a primit, după secularizarea lui Cuza, o serie de proptele menite să o lege de stat printr-un cordon ombilical, dar ele nu îi dădeau numai nutrienţi, ci şi dependenţă. În jurul acestei dependenţe au roit de-a lungul timpului mulţi actori, care au încercat să scoată maximum de profit pentru varii clici. Cancerul acesta i-a cuprins uneori şi pe unii slujitori mai slabi ai altarului. Acum politrucii ateismului dement atacă nu numai Biserica, ci, indirect, şi acest cancer. Ei ar putea acţiona ca larvele de muscă folosite de medici pe front pentru a curăţa rănile de puroi. Iar la final am putea vedea cum mireasa lui Hristos iese nu slăbită, ci primenită de pe urma prigoanelor. Trebuie doar să ai nădejde. Şi dragoste de larve…

Cristian Curte

Editorialul revistei Lumea Monahilor nr. 119, mai 2017.