Cateheze pentru contemporani (II)

*Lumea se degradează pentru că îi lipsește Evanghelia. Dumnezeu dorește să se poată baza pe noi. A început viața Lui în noi? Să fugim din Egipt, ca Moise, ca să ne întâlnim cu Dumnezeu. Să fugim din orice țară unde nu Îl întâlnim. Să fugim de tulburare și de îngrijorare. Să se înfiripeze între noi o atmosferă duhovnicească. Să ne înconjurăm de oameni sfinți. Să nu risipim timpul, nici măcar o singură zi.

*Dacă o persoană nu apreciază muzica, nu înseamnă că muzica este de slabă calitate. Vinovatul scapă, dacă plătește kofer (Ieșire 21, 28). Hristos plătește în locul nostru. Biruința trebuie înțeleasă doar în contextul veșniciei. Ni se făgăduiește viața veșnică, iar gura Lui nu poate rosti nici o minciună.

*Hristos ne-a învățat ceva ce nu vom uita niciodată. Omul singur generează stresul, prin atitudinea greșită față de Hristos. Cele 613 de porunci din Talmud[1] nu pot ține locul Lui, nu au cum. Sfaturile mamei nu țin loc de mamă pentru nici un copil.

*Hristos din Evanghelie să coincidă cu imaginea noastră despre El, să nu plăsmuim idoli imaginari. Evanghelia Lui este o aventură spirituală, care presupune o implicare totală. Garanția rezultatului final este suficientă. Fără El, nu putem scrie istoria lumii. Hristos este Centrul, spre care tindem toți. El ne scoate din confuzie și din obscurantism[2].

*Piedicile în calea fericirii (slăbirea credinței, pierderea speranței, evitarea crucii suferințelor) pot fi depășite printr-o luptă de o viață, în care Hristos câștigă în noi. Învățătorul se roagă pentru discipoli: ca toți să fie una (ca toți să rămână în dragostea Lui și să înțeleagă chemarea), ca nici unul să nu se poticnească (să nu renunțe la greu), ca nici unuia să nu îi fie frică, ca toți să imite viața Lui (dar nu poți imita ceva ce nu cunoști), ca nici unul să nu piardă din vedere esențialul (mântuirea), ca nici unul să nu se complice, ca nici unul să nu uite tabloul general (să nu se blocheze în detalii mărunte), ca nici unul să nu înțeleagă eronat mesajul (e vorba de o altă fericire, într-o altă lume, în altă viață), ca nici unul să nu Îi răstălmăcească cuvintele, ca nici unul să nu răstoarne valorile pe care El le-a așezat (iubirea, iertarea, blândețea), ca nici unul să nu pună la îndoială minunile, ca nici unul să nu fie leneș sau lacom. El deschide o ușă, pe care nimeni nu o poate închide.

*Să nu ne amăgim crezând că facem voia Lui, iar de fapt să facem doar voia noastră. În noi să nu fie nimic trivial. Doar Unsul Domnului ne poate scăpa din exilul năucitor (Neemia 9, 36). În loc să spună că nu vor alt împărat decât pe Dumnezeu, oamenii declară că nu vor alt împărat decât pe un cezar din Roma. Unde lipsește înfrânarea și asceza, nu există decât cădere în păcat. Doar ne menținem corpul în viață sau vrem să ne salvăm sufletul?

*Împărăția Lui nu e de la noi, este pentru noi. Lumea nu este pregătită pentru această Împărăție, din cauză că vrea să își creeze propriul adevăr (Cel ce crede că vecinul este mai fericit decât el nu îi cunoaște suferința). Lumea va funcționa cel mai bine când va fi condusă de conducători smeriți. Dumnezeu se face om, ca noi și leagă omenirea de El, deci, noi nu ar trebui să mai cădem din El. Plata păcatului este moartea, dar în El nu este păcat, deci, în El nu este moarte.

*Hristos ne recomandă cumpătarea. Cauzele eșecului sunt tocmai subsolicitarea și suprasolicitarea. Lumea nu ne va salva de la moarte. Cel ce crede se smerește. Cel ce se smerește se îmblânzește. Cel blând păzește poruncile, iar cel ce păzește poruncile se luminează. Deci, cel ce crede se luminează[3].

*Dumnezeu este lumină, dă strălucire. El este viață, dă putere. El este înviere, dă curăție. El este adevăr, dă binele. Să ne rugăm pentru păstori buni ai turmei[4]. Hristos Se roagă pentru noi ca preot al nostru, noi să ne rugăm Lui ca Dumnezeu al nostru. Omul lucrează fie la propria mântuire, fie la propria damnare.

*Biserica este dar. Biserica descoperă darurile. Biserica face ca totul să fie dar. În Biserică avem totul, nu ne lipsește nimic. Hristos ne eliberează din închisoare, nu doar ne îmbunătățește condițiile de detenție. Oamenii vor să Îl vadă pe Hristos în noi. Apostolul este vocea, Hristos este Cuvântul. Dacă iei Cuvântul, ce mai este vocea? Un sunet gol, de neînțeles. Prin vocea apostolului, Cuvântul se răspândește. Apostoul îndeplinește o misiune. Nu poate renunța, este în joc soarta întregii lumi.

Marius MATEI

________________

[1] Teșu Solomovici, Talmudul. Cartea sfântă e evreilor, Teșu, București, 2008, p. 34.

[2] Armand Puig, Iisus, un profil biografic, Meronia, Oradea, 2017, p. 547.

[3] ***Cartea Filocaliilor. Cele mai frumoase pagini, Humanitas, București, 2018, p. 15.

[4] Karol Wojtyla, În mâinile Domnului, Humanitas, București, 2015, p. 251.