Cateheze pentru contemporani (IX)

* Tragedia lumii de azi este faptul că nu ne mai bucură nimic. Avem de toate, lipsindu-ne totul, paradoxal. Nu mai poţi face cuiva o bucurie, pentru că nu mai ştie să o primească. Înainte vreme, un cadou era ceva cu totul excepţional, producea o dublă bucurie (în dăruitor şi în primitor). Era ceva handmade, care suplinea o lipsă. Azi nu mai poţi cumpăra nici un ceas, nici o floare, nici o cremă, totul şi-a pierdut rostul. Iar o viaţă fără rost este nefericită, tristă şi plină de găuri de iad. Bucuria nu vine la comandă, ea izvorăşte doar din Dumnezeu[1].

*Creştinismul îşi propune drept scop explicit să îngăduie omului să-şi asigure mântuirea[2]. Nu trebuie să fim obsedaţi de bani, ei nu sunt ai noştri. Banii sunt murdărie deshidratată şi fără miros, care a fost făcută să strălucească[3].

*Deşi pierde totul în această viaţă, omul nu este învins[4]. Nu îşi pierde nădejdea, bine ştiind că va fi cercetat cu atenţie dacă are vreo asemănare cu Hristos (bunătate, blândeţe, răbdare, dragoste, iertare), aşa cum fiul are cu tatăl său.

*Nu totul poate fi evaluat în expresie bănească. Există şi un altfel de câştig[5], o altfel de comoară: bucuria (liniştea, pacea, resemnificarea), lipsa anxietăţii. În acest context, credinţa este curajul, lipsa fricii.

*Departe de Hristos, omul nu îmbătrâneşte frumos, se schimonoseşte, este tulburat, parcă se pregăteşte să intre în atmosfera infernului. Nici un produs nu îl mai salvează. Fără liniştea mesianică, omul este un ghem de nervi, extrem de nefericit, blocat în tranşeea îndoielii. Fără dragoste, omul nu se ceartă toată ziua, ci şi toată noaptea, este dificil, încăpăţânat, are mari dificultăţi de comunicare (îi lipsesc comuniunea şi Cuminecarea). La cât de multă pace ne aduc, sfinţii ar câştiga Nobelul an de an!

*Ca să scape de debite, omul trebuie să îşi recunoască falimentul. Să îşi declare la început insolvenţa. El nu poate să îşi achite datoriile. Nu are licenţă să participe în competiţii internaţionale. Se regrupează. Numai că, surpriză: nu este executat silit, ci este iertat, Cineva îi preia creanţa. Marea datorie este iertată. Poate spera la o amânare, la o reeşalonare, dar la amnistie nu se aştepta. Copiii lui au scăpat de sclavie, nu mai sunt scoşi la licitaţie pentru a se recupera o parte din datorie.

*Omul trebuie să îşi petreacă toată ziua cu Cel care l-a iertat de un debit năucitor, pe care nu ar fi reuşit să îl achite niciodată.

*Epifanie de Salamina (sărbătorit pe 12 mai), sfânt apologet, autor al Panarionului (Cutia cu medicamente împotriva ereziilor), este un evreu palestinian convertit, ajuns Episcop al Bisericii Ciprului. A trăit în secolul al patrulea, a rămas orfan de mic. Dumnezeu l-a ajutat să înveţe cinci limbi (lucru rar în acea vreme). Vinde averea părinţilor adoptivi şi, impresionat de milostenia unui monah, îmbrăţişează creştinismul. Are un duhovnic iscusit, Sfântul Ilarion cel Mare, care îl iniţiază în tainele iubirii de Dumnezeu.

*Vlădica Salaminei este o figură de Pateric, bun catehet: „Cananeanca strigă şi e ascultată, şi cea cu scurgere de sânge tace şi e făcută fericită; fariseul strigă şi e osândit, vameşul nici nu-şi deschide gura şi e ascultat”. Smerenia nu constă în debitul de cuvinte, nici în reclame filantropice. Virtutea în locul patimii: iată schimbarea de performanţă (renunţarea la omul vechi). Judecata finală nu este nicidecum un sondaj aleatoriu (nu ne culcăm pe-o ureche că o să scăpăm „oricum”). Justiţia divină nu are erori. Acatistul nu este o frecvenţă brută, ci una cumulată cu psalmii îngerilor. În Biserică nu există abatere standard: Dumnezeu este fără abatere.

* Hristos ne oferă calitatea de oameni liberi, nobili, dar ne cere efortul păstrării noii noastre stări[6].

* Suntem scăpaţi din primejdie de moarte. Vrem recuperarea vieţii confiscate de lume. Vrem prietenia sfinţilor. Inima lor ascultă voia divină. Sfinţii anunţă Împărăţia şi contribuie la realizarea ei. Sfinţenia poate schimba lumea disperată. Ne refugiem în Dumnezeu, pentru a beneficia de veşnicia Lui. Ne unim rugăciunea cu rugăciunile sfinţilor. Vrem să Îl simţim pe Dumnezeu ca pe o Realitate vie, El este singura noastră comoară. Sfinţii sunt înfrumuseţaţi prin smerenie. Ei nu vor nicidecum să se evidenţieze. Strategia plină de confuzie a dracilor este dejucată de sfinţi.

*Bucuraţi-vă, sfinţilor, locuitori ai Mitropoliei de Sus! Bucuraţi-vă, suflete inundate de veşnicie! Bucuraţi-vă, că veşnicia este o moştenire, nu o captură!

*Nepunând preţ pe lume, sfinţii şi-au păstrat viaţa întru veşnicie, nu ca pe o rezervă, ci ca o implicare sigură[7]. Cuvântul păcii mesianice îşi află loc în ei. Ne ajută să prindem curaj, să nu lenevim, să nu acaparăm, să mai lăsăm şi pe alţii. Sfinţii îmblânzesc lumea cu frumuseţea binelui. Înţelepciunea lor aminteşte conştiinţei noastre de singurul lucru trebuincios.

*Bucuraţi-vă, diamante ale răbdării! Bucuraţi-vă, că vă milostiviţi de noi, industrializaţii! Bucuraţi-vă, că ne eliberaţi din lagărul tristeţii! Bucuraţi-vă, că societalul nu v-a amăgit!

*Învierea este suprema sărbătoare a universului, care ne cheamă să punem mai puţin preţ pe ziua de naştere lumească şi să dublăm miza pregătirii zilei învierii noastre, prin caritate şi neagonisire. Noi nu avem în faţă moartea! În Hristos, moartea este deja depăşită, se zbate zdrobită undeva în spatele nostru, în faţă avem doar învierea. Moartea (ceea ce noi generic numim aşa) este o trecere de o secundă prin plasma istoriei spre Hristos Veşnic.

*Hristos bate la uşa omului, dar nu este un spărgător de uşi. Aşteaptă să I se deschidă şi Se bucură de fiecare invitaţie de a pofti înăuntru, de a nu fi ţinut la poartă, de a putea răspândi lumina Lui tuturor. Omul trebuie să cunoască şi poveţele veşniciei, nu doar că echipa de baschet joacă cu Pau Orthez, Fehervar şi Pardubice! Omul nu vrea doar înţelegere, vrea mai mult:

1. Dumnezeu ne-a dat harul şi nu are de gând să ni-l ia.
2. Nu există nimic irelevant nici în Scriptură, nici în creaţie.
3. Copacul se lasă cules, fără să aştepte nici o recompensă.

*Suntem în echipa sfinţilor, avem încredere în coechipieri. Suntem încă prunci, dar în familia potrivită. Încă plini de naivitate spirituală, prea nerăbdători şi extrem de răsfăţaţi. Încă împingem cutii şi ne prefacem că sunt maşini.

 

Marius MATEI

______________________

[1] Alphonse Goettmann, Bucuria, fața lui Dumnezeu în om, Herald, București, 2010, p. 13.

[2] Michel Henry, Eu sunt Adevărul, Deisis, Sibiu, 2007, p. 219.

[3] Marshall McLuhan, Să înțelegem media, Curtea veche, București, 2011, p. 183.

[4] James Bernstein, Uimit de Hristos, Ecclesiast, Sibiu, 2010, p. 274.

[5] Mircea Miclea, Psihologie cognitivă, Polirom, Iași, 1999, p. 268.

[6] Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p. 395.

[7] Bartolomeu Valeriu Anania, Caiete de lucru, Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, p. 103.

 

Bibliografie

 

BERGER, CALINIC, Teognosia. Sinteza dogmatică și duhovniceascăa părintelui Dumitru Stăniloae, Deisis, Sibiu, 2014.

BERNEA, ERNEST, Meditații filosofice. Note pentru o filosofie inactuală, Predania, București, 2010.

CODRESCU, RĂZVAN, O introducere în creștinism, Christiana, București, 2016.

COMTE-SPONVILLE, ANDRE, Cea mai frumoasă istorie a fericirii, Art, București, 2008.

DOLTO, FRANCOISE, Evangheliile și credina față în față cu psihanaliza sau Viața dorinței, Metafraze, București, 2017.

EAGLEMAN, DAVID, Incognito. Viețile secrete ale creierului, Humanitas, București, 2017.

FOSSIER, ROBERT, Oamenii Evului Mediu, Artemis, București, 2011.

HICK, JOHN, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcedentul, Herald, București, 2012.

KLEIN, STEFAN, Formula fericirii. Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi, Humanitas, București, 2017.

KRAIOPOULOS, SIMEON, Despre patimi și rugăciunea minții, Bizantină, București, 2017.

KOGOULIS, IOANNIS, Îmbisericirea elevilor. Pentru o educație religioasă liturgică, Deisis, Sibiu, 2012.

LAMB, WILLIAM, Scripture. A Guide for the Perplexed, Bloomsbury, London, 2013.

MANOILESCU-DINU, NATALIA, Iisus Hristos în lumina Sfintelor Evanghelii, Bizantină, București, 2004.

MATSOUKAS, NIKOLAOS, Cărțile Bibliei, Bizantină, București, 2016.

MCGRATH, ALISTER, The Lanscape of Faith, SPCK, London, 2018.

MIRONESCU, ALEXANDRU, Calea inimii. Eseuri în duhu Rugului Aprins, Humanitas, Bucureti, 2019.

NEEDLEMAN, JACOB, De ce nu putem fim buni?, Curtea veche, București, 2008.

NEWBERG, ANDREW, Cum ne schimbă Dumnezeu creierul, Curtea veche, București, 2008.

PARASCHIV, TEODOSIE, Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu, Adenium, Iași, 2014.

PERROT, ETIENNE, De la Dumnezeu la zei. Un drum al împlinirii, Nemira, București, 2015.

PUIG, ARMAND, Iisus, un profil biografic, Meronia, Oradea, 2017.

SCHLOSSER, JACQUES, Iisus din Nazaret, Corint, București, 2003.

SOLOMOVICI, TEȘU, Talmudul. Cartea sfântă a evreilor, Teșu, București, 2008.

WARD, KEITH, Marile întrebări din știință și religie, Curtea veche, București, 2011.

VERMES, GEZA, Chipurile lui Iisus, Nemira, București, 2014.

WOJTYLA, KAROL, În mâinile Domnului, Humanitas, București, 2015.

WRIGHT, N.T., Creștin pur și simplu. De ce are sens creștinismul, Deisis, Sibiu, 2016.