Catehismul speranței (IX): Sfântul care bate în sticla raclei sale

Minunatul Sava s-a făcut paznic al poruncilor, prin cercetarea Scripturilor, prin cântarea Psalmilor, prin străpungerea inimii, prin râvnă pentru toate virtuțile*. Copil fiind, renunță la averea părinților și merge la mănăstirea duhovnicului Flavian. Însemnat cu semnul Sfintei Cruci, tânărul Sava intră în cuptorul de pâine al obștii, pentru a recupera hainele puse la uscat și uitate acolo de un frate. Ieșit nevătămat din foc, Sava dă slavă lui Dumnezeu pentru o minune ca aceasta. Dorința micului Sava cel Mare era de a se închina la Locurile Sfinte de la Ierusalim, dar egumenul ezita, deoarece considera că este prea mic pentru a merge de unul singur într-o țară străină. Însă Domnul Hristos s-a arătat egumenului, spunându-i să lase pe copilul Sava să meargă la Ierusalim, că avea El grijă de toate, iar tânărul călugăr va fi un pustnic în părțile acelea.

Împlinind optsprezece ani, cuviosul Sava ajunge la mănăstirea Sfântului Pasarion și dorește să se întâlnească cu Sfântul Eftimie, despre care auzise că este văzător cu duhul. Avva Eftimie îl primește și îi dă canon tânărului Sava să meargă mai jos, la chiliile începătorilor, dându-l în grija avvei Teoctist. Fericitul Eftimie profețește că acest copil va fi un mare ascet, cum nu au mai văzut părțile acelea până atunci. Cuviosul Sava face ascultare și își îndeplinește canonul cu smerenie. Îi cunoaște pe mari sfinți pustnici Gherasim, Teodosie, Dometian și Antie, de la fiecare deprinzând meșteșugul rugăciunii neîncetate. Prin darul lui Hristos, Sava devine povățuitor al multora, dascăl al bunătății și al dragostei. Are 70 de uvenici, deciși să trăiască în post și rugăciune. Dintre aceștia, amintim pe Pirghion, pe Firmin și pe Severin, pe Ioan și pe Iacov.

În vale a construit o mică biserică (deosebită!) și nu a vrut să primească preoția, din smerenie. Prin rugăciune, a găsit izvor de apă în plin deșert. Iar apa aceasta este cu totul specială, până azi! Pe vremea sfântul ierarh Martirie al Ierusalimului, numărul ucenicilor crescuse la 150. Câțiva frați nemulțumiți au făcut reclamații la episcopie împotriva cuviosului Sava (acuzându-l de prostie), dar au fost reduși la tăcere de părintele Chiric, care slujea la Biserica Sfântului Mormânt și care era păzitorul Sfintei Cruci (care încă nu fusese furată de perși). Ulterior, la lavra Sfântului Sava au venit cuvioșii Ioan Tăcutul și Ieremia Armeanul (care a adus cu el mulți călugări armeni). Grav bolnav, Sfântul este vindecat de o putere dumnezeiască.

Pe ucenicul Agapit l-a scăpat de un leu ce îi dădea târcoale. Îngerul Domnului se arată părintelui Marchian din Betleem, spunându-i să ajute cu hrană pe frații din muntele Castelin, povățuiți de cuviosul Sava. Pomul minunat odrăslește ramuri frumoase: iubirea dușmanilor, iertarea și răbdare. La mutarea la cele veșnice a fratelui Antim, Sava a auzit glasuri de îngeri aducând slujbă de îngropare. Pentru a aduce bucurie fraților, cuviosul a prefăcut oțetul în vin dulce și a înmulțit vinul, pentru a ajunge fiecăruia câte un pic. Pe ucenicul Flais l-a ajutat să scape de patima desfrânării. La 94 de ani, minunatul Sava s-a mutat la Domnul. Negustorul Romul Damaschin a fost prădat la Ierusalim chiar în ziua aceea. Sfântul Teodor i s-a arătat și i-a spus că a fost chemat să întâmpine sufletul cuviosului Sava, care se muta la cele veșnice, de aceea nu a putut rezolva mai repede cererea negustorului. În 1096, cruciații au furat sfintele moaște ale cuviosului Sava și le-au dus la Veneția. În 1965, sfintele moaște au revenit în Israel. Cuviosul a lovit geamul raclei în care ținut în Biserica Sfântului Antoninus din Veneția (Vă dați seama ce tare s-au speriat paznicii!) și s-a arătat papei, spunându-i că vrea să se întoarcă la lavra lui. Ceea ce s-a și întâmplat. Sfântul Sava cel Sfințit este sărbătorit în Biserică pe 5 decembrie.

Cuviosul ne îndeamnă la rugăciune: Nu se tem lupii de sabie cum se tem demonii de rugăciune! Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne trimită un duhovnic iscusit, iar noi să facem ascultare: Dacă vei găsi un înțelept, cercetează-l mai des și picioarele tale să roadă pragul ușii lui! În Biserică se cuvine să stăm cu multă evlavie: Vrei să scapi de păcate, fii atent să nu ți se adauge! Gândul la moarte să fie permanent și plin de speranță și de pocăință: Ce va fi dacă te va chema Domnul chiar acum? Să fie gândul tău pururea la Domnul și El te va păzi. Când vei ieși din trupul tău, atunci vei fi fericit. La apus, soarele să te vadă cu Cartea Psalmilor în mână. Ești vameș? Poți să te faci Evanghelist! Să fim vigilenți, nu toți copacii ajung înalți. În Biserică îi găsim pe sfinți, așteptându-ne. De ce L-am părăsit? De ce I-am întors spatele**? De ce ne-am lipit din nou de cel necurat?! De ce am uitat că am fost vindecați? Lumină căutăm? Avem Lumina lumii! Este destulă, pentru toate neamurile***, pentru toate generațiile. Distrusă de arabi, Mar Saba a fost refăcută de Neagoe Basarab****. Femeile pot merge doar la Turnul Femeilor, de unde pot privi o panoramă a mănăstirii. Iar despre actualitatea sfântului Sava le vorbește pelerinilor părintele Calinic.

Sfântul bate în sticla groasă a sufletului nostru, vrând să ne vorbească despre Hristos. Sticla e murdară și trebuie curățată. Sufletul e plin și trebuie golit, să încapă și cuvântul mântuitor (Ioan 8, 37). Sufletul este acoperit cu o sticlă transparentă: se văd mizeriile! Aceste spurcăciuni nu pot coabita cu lumina veșnică. Aceste netrebnicii pot fi aruncate. Să nu mai adunăm puroi! Să ne rugăm sfântului Sava, ca – împreună cu Hristos – să trecem prin sticla morții, spre înviere.

Marius MATEI
_________________
*Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, Galați, 2010, p.7.
**Sfântul Tihon din Zadonsk, Cele mai frumoase rugăciuni, Editura Sophia, București, 2011, p. 5.
***Bartolomeu Valeriu Anania, Caiete de lucru, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, p. 11.
****Pelerinaj în Țara Sfântă, Editura Agapis, București, p. 62.
hhmgjm
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.