LOADING

Type to search

Plină de zgârieturi, lumea trage să moară

Editoriale

Plină de zgârieturi, lumea trage să moară

Share

La cincisprezece ani, Pimen merge în pustie, să îi caute pe cei șase frați ai lui, toți călugări. Anuv era cel mai mare, iar Paisie cel mai mic dintre ei. Rămâne sub ascultarea unui bătrân harismatic. Fericită este mama celor șapte asceți! Avva Pimen își socotea chilia austeră drept mormânt. Gândul la moarte îl avea necontenit. Refuza convorbirile sofisticate și răspundea cu bucurie când era întrebat despre lupta cu patimile. Dădea ucenicilor răspunsurile în funcție de capacitatea lor de a progresa în virtute.

Sfatul era practic: Nu lăsați loc gândului pătimaș și nu vă complaceți cu el! Noi nu putem împiedica gândul să vină, dar stă în puterea noastră să rezistăm. Avem nevoie pentru aceasta de multă smerenie, mai multă nevoie chiar decât de aer. Gândul nostru să fie acolo unde Maica Domnului, jelind sub Cruce. Bolnavul vorbește mereu despre sănătate, pentru că îi lipsește. La fel, noi vorbim despre rugăciune. Cel ce se roagă, nu mai are nevoie să vorbească despre rugăciune, pentru că nu îi lipsește. În toate să fim cumpătați: orice este peste măsură, nu este de la Dumnezeu. Mortificarea presupune tăcere: morții nu mai vorbesc. Truda noastră este aceea de a nu fi stăpâniți de vrăjmașul, de a refuza orice necurăție. Dacă ne pocăim sincer, Dumnezeu ne primește, ne iartă și ne acordă binecuvântarea. Apoi nu mai avem nevoie de nimic. Momentan, suntem în lipsă: nu avem încă binecuvântarea, pentru că nu am cerut iertare așa cum se cuvenea. Hainele nepurtate putrezesc în lada de zestre și la fel se întâmplă și cu gândurile rele nepuse în practică. Uneltele noastre sunt discernământul și modestia. Prietenii noștri sunt nevoința, neprihănirea și milostenia. Omenirea trage să moară, dar se gândește tot la tovărășiile ei, uită de Dumnezeu și de menirea inițială. Omenirea este plină de zgârieturi: sunt patimile trandafirilor plini de spini. Omenirea se va putea odihni, dacă își va păzi gura și ochii.

Întunecată de păcat, omenirea pierde puterea harului Sfântului Duh*. Prin cădere, omenirea ajunge la desfigurare (o tragedie metaistorică), la ruperea comuniunii. Hristos reface legătura, regenerează totul. Mai mult, stăvilește acțiunea de risipire. El transfigurează zidirea. Cine se uită la această pagină din istoria mântuirii, nu înțelege, pentru că nu știe să citească**, nu cunoaște limbajul smereniei. Tot Hristos ne învață cum să decriptăm mesajul și noi, străinii și săracii (ca și Rut). Pe măsură ce citim, este halucinant: Fiul Omului primește palme! Dar nu închidem aici, citim mai departe: Nu va mai fi o varietate de distanțe, Dumnezeu ne va fi la fel de aproape***. După necazul căderii, vine mângâierea prin Hristos**** pe un continent al frăției, unde marea nu ne mai desparte (Apocalipsă 21, 1). Are grijă Dumnezeu de omenire! Avva Pimen și cei șase frați asceți nu se despart de lume, ci de răutatea ei, pentru a apropia lumea de Dumnezeu.

Omenirea căzută și-a însușit cu timpul însă un fel nepotrivit de a se raporta la Dumnezeu și a devalorizat noțiunea de bine și rău*****. Pentru a face lucrarea Lui, omenirea trebuie să se ridice, să-și îngrijească zgârieturile în bolnița Bisericii și să se pregătească de înviere. Avva Pimen a refuzat să se întâlnească cu mama lui, când aceasta l-a vizitat în pustie, spunându-i că se vor întâlni în Împărăția lui Dumnezeu. Europa (de)căzută are multe motive de îngrijorare: prosperitatea excesivă îi poate aduce mari probleme, asemeni marilor imperii din trecut. Lumea este muribundă, aproape vie, aproape moartă, deoarece a coborât din Ierusalimul adevărului în Ierihonul comerțului lacom și a căzut între tâlhari necurați și vicleni. Singura ei salvare este de la Bunul Samarinean.

Ținem prea mult cu dinții de lumea aceasta, care este doar un pod. Casa noastră este dincolo de pod, nu pe pod. Podul este rabatabil, ca la vechile cetăți. Lumea nu este Raiul, ci trambulina care ne zvârle în Rai. Renunțând la atașamentul față de lume, ne vom uni cu Dumnezeu și vom moșteni adevărata viață. Fără să ne fie frică că tragem să murim, ci știind că vom ajunge la nemurire. Oamenii care au trecut prin moarte clinică mărturisesc că întreaga experiență este o senzație extrem de pașnică, fără panică. Ești atras ca de un magnet plin de lumină și ai cunoaștere deplină. Nu ai nici o suferință, ci te bucuri de culori și sunete fără corespondență în lumea aceasta, dar net superioare oricărei închipuiri. Nu îți lipsește nimic. Îl simți pe Dumnezeu peste tot. Raiul este seninătate, liniște, fericire. Nici un zgomot nepotrivit nu bruiază armonia. Doamne, ai milă de cei ce Îți resping chemarea părintească, plină de iubire:
– Copiii, nu mai stați pe afară, haideți la Masă!

Hristos este Răspunsul, restul întrebărilor sunt inutile. Fericirea depinde de curaj și de hărnicie, dar – în final – este un dar. Iubirea este un vaccin împotriva răutății lumii, care ne arată că veșnicia este gigantică, iar noi doar pigmei. Pentru ignoranți, civilizația creștină este greu de realizat. Cei malefici nu își pot petrece chiat tot timpul cu răutăți, încă mai există o mică speranță de regăsirea a binelui pentru fiecare. Înclinarea spre lene este desfrâul ignoranților. Mântuirea este muncă și abstinență, voință și realizare. Avva Pimen a știut să aspire spre ceva nepieritor. Prin sfinți, omenirea trage să învie.

Marius MATEI
___________________
*Natalia Manoilescu Dinu, Iisus Hristos Mântuitorul în lumina Sfintelor Evanghelii, Editura Bizantină, București, 2004, p. 9.
**David F. Ford, Teologia, foarte scurtă introducere, Editura Alffa, București, 2004, p. 180.
***Adrian Sorin Mihalache, Lumina celui nevăzut, volumul II, Editura Basilica, București, 2016, p. 340.
****Fiecare zi, un dar de la Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2012, p. 209.
*****Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 41.
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *