LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Să lăsăm izbânda Biruitorului!

Share

Cufundat în rugăciune, avva Sisoe uita să mănânce. Hrănit cu rugăciunea, trăia în abstinență desăvârșită 72 de ani. A înviat pe fiul unui pelerin, cu firescul omului duhovnicesc, fără să facă din aceasta ceva excepțional. A poposit la mormântul lui Alexandru cel Mare, constatând cât de trecătoare sunt toate pe lumea aceasta. Când au venit sfinții să îl cheme la cere cerești, smeritul părinte i-a rugat să îl mai lase, să pună început pocăinței. Fața lui era extrem de luminoasă și discuta cu un personaj, pe care ceilalți frați nu îl vedeau. Și așa s-a mutat la cele veșnice.

Apoftegmele avvei Sisoe încep cu un îndemn precis: Să lăsăm lui Dumnezeu izbânda! Să nu ne facem singuri dreptate, este mult mai importantă pacea decât dreptatea. Să nu ne credem noi câștigători prin meritele noastre, ci părtași la victoria Lui. Vizitat de avva Adelfie, sfântul Sisoe amintește că este decisiv mai importantă slava pe care o vom primi de la Dumnezeu, decât cea primită de la oameni. Avvei Iosif i-a dat povață: În orice timp vine patima, tai-o de îndată! Avea mare evlavie la avva Antonie și la sfântul Atanasie. Avvei Ammun de la Rait i-a amintit să nu fie necăjit. Să nu ucidem pe barbarii care atentează la viața noastră, ci să îi încredințăm lui Dumnezeu, căci pentru păcatele noastre suntem pedepsiți.

Nu este suficient să auzim de numele sfântului Sisoe din exclamațiile desenelor animate, ci putem să ne hrănim din Pateric, urmând pilda vieții lui. Este adesea invocat numele lui, deoarece izbăvește pe oameni de cel necurat, atât de mare este puterea harului divin în el. Sfântul a salvat cinci copilași din mâinile diavolului, iar oricine îi invocă numele va fi izbăvit de cel viclean. Iar la câți demoni apar la TV, nu este deloc de mirare cât de des se repetă acest vocativ. Astfel, mulți eterodocși rostesc involuntar o rugăciune ortodoxă: Sfinte Sisoe! Este de maximă urgență să ne rugăm*, este ceva ce nu mai suportă amânare, este convorbirea între învingători, între Cel ce a realizat-o și cei ce au primit-o.

Biruința adevărata ni se împărtășește la Sfânta Liturghie. Hristos Biruitorul Se jertfește pentru noi și ni Se dăruiește întreg. Dacă ne adunăm des la Liturghie, sunt surpate lucrările necuratului. Nu trebuie să căutăm vrăji, farmece (Doamne ferește!), diavolul este zdrobit prin mărturisirea liturgică a credinței, este înfrânt. Iar noi biruim împreună cu Hristos! Fără biruința lui Dumnezeu, moartea ne-ar domina și am fi extrem de nefericiți**. Izbânda este o biruință într-o luptă. În această bătălie, noi am fi fost pierduți singuri, fără Izbânditor. Este succesul Lui, nu al nostru. Singurii oameni de succes sunt sfinții. Semnul lor de izbândă este Crucea.

Cauza înfrângerii este păcatul. Cauza oboselii este păcatul. Cauza nefericirii este păcatul. Cel ce vrea să câștige, să nu fie obosit permanent și să fie fericit, trebuie să renunțe la păcat. Să învețe să facă totul din dragoste***. Să se conecteze la sursa iubirii incomensurabile****. Doar osteneala cu Hristos aduce abundență, Cauza eșecului este abordarea cu necredință. Ce fel de izbândă căutăm?! Haideți să ne stabilim prioritățile! Să renunțăm la orice este ambiguu! Să perseverăm în a striga după ajutor! În acest moment să dorim bucuria Victoriei, nu mai târziu. Acest moment poate decide veșnicia. Acest moment de fericire este viața ta. Ca să înțelegi ce se întâmplă azi, uită-te ce au făcut sfinții de ieri și vei avea speranță pentru mâine. Ingredientele gândirii creștine sunt Evanghelia, Euharistia și Filantropia. Oricare dintre ele ar lipsi, ar fi o mare confuzie și ne-am lupta cu false probleme. Înfrângerea este puterea ostilă care ispitește ca orice conflict să fie sângeros, orice carte să rămână necitită, orice rugăciune netrăită. Micile pierderi nu înseamnă că am pierdut războiul. Nu am retrogradat, doar am învățat să ne bucurăm, să prețuim izbânda.

Să dezrădăcinăm răzvrătirea propriei voințe, pentru a ajunge la pacea lăuntrică*****. Victoria: omul se bucură, fără a înțelege cum anume se bucură, câtă vreme merita pedepsit. Sufletul se aprinde de iubire și nu înțelege cum iubește, că el nu știa să iubească. Se bucură de ceea ce iubește. Nu cuprinde rațional experiența trăirii, deoarece aceasta este suprarațională. Nu găsește logica, pentru că este supralogică. Este o victorie a infinitului, a luminii, a binelui, a adevărului. Părinții pustiei celebrează această regăsire a fericirii în Dumnezeu. Avva Agathon, avva Ahila, avva Anub, avva Alonie, avva Gherontie, avva Daniel, avva Dioscor, avva Elladie, avva Zenon, avva Zaharia, avva Teodor, avva Theona, avva Isidor, avva Ilarion, avva Macarie, avva Nil, avva Pimen, avva Pafnutie, avva Ruf, avva Or și mii de asceți știuți doar de Dumnezeu au biruit împreună cu Hristos.

Singura tristețe reală, singurul eșec real, singura mare tragedie din viață, este să nu devii sfânt. Abnegația, jertfirea de sine, dărnicia, bunătatea, dragostea, răbdarea, tăria morală și statornicia creștină sunt roadele zilnice aduse de aceia care viețuiesc cu adevărat în legătură cu Dumnezeu. Faptele lor poate nu sunt trâmbițate în lume, dar ei duc zilnic lupta personală cu cel rău și câștigă biruințe prețioase asupra ispitei și nedreptății.
Blândețea în școala lui Hristos este una din roadele de seamă ale Duhului Sfânt. Ea este o cale divină prin care Duhul Sfânt lucrează spre sfințire și care face pe cel care o posedă să fie destoinic a-și ține în stăpânire totdeauna un temperament iute și furtunos.
Omului i s-a asigurat privilegiul de a deveni moștenitor al lui Dumnezeu și împreună moștenitor cu Hristos. Acelora care au fost înălțați în felul acesta, le sunt desfășurate bogățiile nepătrunse ale lui Hristos, care sunt de zeci de mii de ori mai prețioase decât bogățiile lumii.
Duhul Sfânt este Cel care ne sfinţeşte pe toţi. Trebuie să căutăm mereu să dobândim Duhul Sfânt, să ne acopere, iar când Îl dobândim păcatul stă departe de noi.
Fără harul dumnezeiesc, oricâte strădanii am face, nu ne putem sfinţi. În vreme ce prin studiul cuvintelor dumnezeieşti putem lesne, fără multă osteneală, să devenim sfinţi.
Scopul vieţii noastre este să devenim desăvârşiţi şi sfinţi, fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai împărăţiei Cerurilor. Să luăm aminte ca nu cumva de dragul vieţii acesteia să ne lipsim de cea viitoare, ca nu cumva din pricina grijilor pământeşti să neglijăm scopul vieţii noastre.
Modele de oameni cu viață sfântă: pr. Liviu Galaction-Munteanu, pr. Dometie Manolache, pr. Ilarion Felea.
Bunătatea ne facilitează accesul în Împărăția harului. Bunătatea schimbă istoria, astfel încât nici dramele, nici farsele, să nu se repete. Omul nu are nimic de pierdut, decât lanțurile. Creștinismul poate fi rezumat într-un enunț: abolirea răutății.
Înainte de a se vindeca de boală, omul trebuie să se vindece de îndoială. O credință fortificată va multiplica bunătatea în univers.
Hărțile cartierelor sărace sunt iconografie. Omul care nu a călcat pe aceste ulițe, cu greu va recunoște Împărăția harului. Viețile sfinților filantropi sunt mult mai interesante decât politica. Cu Dumnezeu suntem mereu în avantaj, formăm o majoritate, recupărăm bunătatea, bucățică cu bucățică.
Împărăția lui Dumnezeu este bunătate și înțelepciune, zice sfântul Talasie. Cine le dobândește pe acestea, viețuiește în ceruri.
La maturitate, nu se mai pune problema de a afla despre Dumnezeu, ci de a trăi cu El.
Problema omului nu e moartea, ci păcatul pătruns prea adânc în fiinţa lui, atât de adânc încât omul nu mai urmează glasul evanghelic.
Există trei stadii ale creației: Dumnezeu cheamă la existență, Dumnezeu oferă harul și Dumnezeu dăruiește viața veșnică.
Suntem o colonie a Raiului, așa cum Filipi era colonie a Romei. Oricând ne putem întoarce în Orașul-Mamă. Până atunci, implementăm în colonie limba, legile și valorile Raiului. Suntem coloniști, dar nu ținem de colonie, ci de Rai. Cetățenia noastră este în Rai (Filipeni 3, 20). Cetățenia înseamnă dreptul de a locui Acolo și de a fi protejați de demoni.
Maimuţa trebuie să înveţe mai mult decât unde să caute hrana: să se ferească de şerpi. Maimuţa este greu de capturat, şerpii se mulţumesc cu şobolani. Uitând că abia a scăpat de şerpi, maimuţa vrea să prindă şi ea şobolani, chiar dacă riscă să fie prinsă de şerpi. Şobolanii par victime sigure. Hăituiţi, nu fac decât să evite inevitabilul. Pare o cinematografie apocaliptică, plină de iluzii şi decepţii. Cei ce sunt foarte puţini cooperanţi nu pot fi salvaţi.
Există o definiție limpede a lui Dumnezeu: libertatea care permite altor libertăți să existe. Viața fără libertate este o viață netrăită, iar viața fără adevăr este o viață neînțeleasă.
Reținem că dragostea de adevăr este o dovadă de libertate și că minciuna este proprie sclaviei.
A fi creștin înseamnă a face multă milostenie, chiar dacă câștigi puțin.
În pericopa învierii Semidei, fiica lui Iair, apare o nuanță delicată: Nu Îl deranja pe Învățătorul! Ca și cum ar fi putut continua: Are treburi mai importante! În fapt, Învățătorul divin se poate ocupa simultan de miliarde de cereri. Niciuna nu este banală pentru El. Treaba Lui suntem noi. Astfel, cea mai mare slăbiciune a noastră devine cea mai mare putere.
Dumnezeu conduce întregul univers, toate galaxiile. Îngerii Îl cunosc, au o reală familiaritate cu El. Tobit cere un companion, iar Dumnezeu îi trimite un înger, care îl inițiază în experiența spirituală. Tobit ascultă de sfaturile îngerului. La înviere, vom fi toți ca îngerii. Dumnezeu își împarte slujitorii cu noi. Când omul e în dilemă, îngerul alungă cearta gândurilor: dejoacă planul de divorț al lui Iosif, călăuzește spre adevăr pe cel drept.

Marius MATEI
_____________
*Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, p. 92.
**Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei și Jicei, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, p. 26.
***Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, Iași, 1993, p. 106.
****Stelian Tofană, Evanghelia lui Iisus, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015, p. 298.
*****Miguel de Molinos, Ghid spiritual, Editura Humanitas, București, 2006, p. 109.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *