1. Nu suntem în stare să înțelegem nici propria naștere, cum să înțelegem rațional nașterea din veci a Fiului?!
2. Să ne amintim de Dumnezeu mai des decât respirăm.
3. Credem că Hristos este Lumină, Dreptate, Sfințire, Răscumpărare, Înviere.
4. De la idoli, s-a trecut la Lege, iar de la Lege s-a trecut la Hristos: de la viața de aici s-a trecut la cea de dincolo.
5. Nu tot ce are un început are și un sfârșit**: îngerii (au un început, dar nu vor înceta să existe).
6. Fără credință, nu există credință desăvârșită: să credem, dacă vrem să înțelegem.
7. Dumnezeu vrea să Îl iubim și ne-a creat pentru fapte bune, care sporesc iubirea.
8. Când boala păcatului s-a întins și a ajuns la culme, s-a simțit nevoia unui leac mai puternic, unui ajutor mai mare: Întruparea lui Hristos. Totul s-a făcut pentru vindecarea omenirii.
9. Cei care nu cred săvârșesc un păcat pe care nici diavolul nu îl face.
10. Semnele cuielor de pe mâinile și de pe picioarele lui Hristos, semne cu care nu a venit din cer, dar cu care s-a urcat la cer, sunt trofeele celei mai mari biruințe, sunt pecetea mântuirii.
Vechii greci luau în considerare șase cauze ale lucrurilor:
1. cauza creatoare (din care – locul de unde pornește),
2. cauza exemplară (după care – modelul lucrului),
3. cauza organică (prin care – instrumentul prin care acționează),
4. cauza materială (în care – lucrul în care s-a făcut),
5. cauza specifică (la care – chipul lucrului creat),
6. cauza finală (spre care – scopul spre care s-a făcut).
Creștinii vor reduce numărul la trei: DIN Tatăl, PRIN Fiul, ÎN Duhul, Celălalt Mângâietor. Creștinul botezat în numele Sfintei Treimi este înfiat de Dumnezeu și – prin această înfiere – este îndumnezeit. Misiunea de bază a celui botezat este iubirea față de sărmani (primirea celor alungați). Dumnezeu vrea ca binele să se reverse și să se răspândească. Mereu i se amintește omului că Duhul Sfânt este împlinirea speranțelor lui și că învierea este înfăptuită, nu doar sperată. Nimănui nu îi este cu neputință atingerea desăvârșirii***. Singura piedică este nehotărârea, ȘOVĂIREA.
Ateii știu mai puține decât copiii****. Când omul este în dilemă, îngerul potolește cearta gândurilor. Când omul nu știe exact ce trebuie să facă, îngerul pune capăt incertitudinii și îl călăuzește la adevăr. Dacă spinii omului împătimit nu sunt tăiați repede, vor sufoca sămânța bună cu totul. Viața veșnică este o certitudine. Prea mult însă vrea omul să fie pe placul privitorilor. Prea repede a uitat omul un adevăr: cămările iadului au fost golite. Prea puțin vigilent este omul: neghina continuă să încerce să se amestece cu grâul. Prea rar este conștient omul de faptul că Hristos nu îl înșeală niciodată, ci – dimpotrivă – îl învață să risipească înșelăciunile. Este limpede că Fiul S-a înălțat la Tatăl: Duhul a venit și ESTE PREZENT, pentru ca inima omului să fie mișcată, nu mușcată. Pe atei îi interesează un singur lucru: să fie răstignit! Clocotesc de mânie împotriva Lui și acum.
Sunt mulți oameni care au murit și au înviat: Domnus (înviat de Sfântul Apostol Ioan la Efes), Gad (înviat de Sfântul Apostol Toma în India), un idolatru (înviat de Sfântul Gheorghe), un călător (înviat de Sfântul Mina), un gal (înviat de Sfântul Martin), un desfrânat (înviat de Sfânta Agni), un tânăr (înviat de Sfântul Haralambie), un copil (înviat de Sfântul Iulian), un negustor (înviat de Sfântul Paladie), un băiat (înviat de Sfânta Evdochia), o fetiță (înviată de Sfântul Fanurie), un tată (înviat de Sfânta Irina), o mamă (înviată de Sfântul Neofit), un prizonier (înviat de Sfântul Censurin), un scamator (înviat de Sfântul Iacob), Sebastian (înviat de Sfântul Iason), African (înviat de Sfântul Foca), un păgubit (înviat de Sfântul Milicius), un prunc (înviat de Sfântul Iacov), un sfâșiat de fiare (înviat de Sfânta Teodora), un băiat de 13 ani (înviat de Sfântul Alexie), Zoia (înviată la Kuibișev), Ikskul (înviată în 1916), Claudia (înviată la Barnaul), Valentina (înviată în Crimeea), Olga (înviată la Constanța), A. (înviat în Oltenia)… Este sigur: învierea este sensul existenței. Hristos plutește cu cei ce plutesc!
Timpul mântuirii este prezentul, zice Sfântul Grigorie de Nazianz. Cum să nu ne oprească Mântuitorul să mâncăm roade otrăvite? Neoprirea păcatului ar fi făcut ca toți pomii să devină otrăvitori*****. Omul a îngăduit senzualității să îi întunece mintea, să nu mai cugete la mântuire, ci să fie distras de nimicuri. Cu cât alege omul să stea mai aproape de Dumnezeu, cu atât stă diavolul mai departe de el. Diavolul plănuise să înrobească toată omenirea prin păcat, dar Hristos a distrus această mârșăvie. Fără intervenția lui Hristos, i-ar fi reușit. Fără Hristos, omul ar fi rămas înțepenit în lene, moleșire și pofte. Fără Hristos, omul nu ar fi cunoscut pocăința și nădejdea. Aproape mort în lume, omul poate fi mântuit prin Hristos.
Marius MATEI
_____________
*Sfântul Grigorie de Nazianz, Cuvântări teologice, Editura Herald, București, 2000, p. 10, 83, 202.
**Idem, Taina m-a uns, Editura Herald, București, 2004, p. 13, 165, 168, 172, 177, 196, 232, 268.
***Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise, Editura Sfântul Gheorghe Vechi, București, 1995, p. 23, 99, 138, 152. Vezi și Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 24, Sfântul Iustin Popovici, Dogmatica Bisericii Ortodoxe, volumul I, Editura Doxologia, Iași, p. 151, Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovnicească cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, p. 84.
****Fotie al Constantinopolului, Mistagogia Duhului Sfânt. Exegeze la Evanghelii, Editura Polirom, Iași, 2013, p. 105. Vezi și Ada Mihaela Calciu, Am văzut Raiul, Editura Areopag, București, 2013, p. 58, Cornel Dragoș,Dincolo de moarte, Editura Egumenița, București, 2009, p. 153, Ioan Negoescu-Hagi, Călătoria la Locurile Sfinte – Ierusalim 1908, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2008, p. 80, Mariana Brăescu, Îmi amintesc și îmi imaginez, Editura Carpathia, București, 2011, p. 85, Roxana Dragoș, Oameni care au înviat din morți, Editura Egumenița, București, 2008, p. 119.
*****Sfântul Inocențiu al Odessei, Despre căderea protopărintelui Adam, păcat, moarte și înviere, Editura Polirom, Iași, 2012, p. 15, 33, 47, 85, 100, 144, 176, 186, 244. Vezi și Tatiana Doibani, Lacrima pocăinței, Editura Cuvântul ABC, Chișinău, 2015, p. 35.
