LOADING

Type to search

Caută și vei afla (III): Acces necondiționat

Editoriale

Caută și vei afla (III): Acces necondiționat

Share

Ce trebuie să fac ca să fac bine? Se întreba Kant, dorind să clarifice o morală religioasă. Profetul biblic răspunsese la această interogație cu secole înainte: Ca să facă binele, omul trebuie să săvârșească dreptatea, iubirea și smerenia (Miheia 6, 8). Numai că aceste noțiuni pot părea destul de vagi. C.S. Lewis le numea marile platitudini. Cum să săvârșesc dreptatea? Cum să săvârșesc iubirea? Cum să săvârșesc smerenia? Tocmai pentru că nu știu cum, întreb pe Cine știe și Îl rog necontenit să mă îndrume. Îmi pun speranța doar în El și nu cad în disperare. Știu că nu mă va dezamăgi. Am încredere totală în El. Pentru că doar El este Dreptatea, doar El este Iubirea, doar El este Smerenia.

images

Răspunsul Lui este dublu: mila și harul. Mila, ca iertare pentru toate cele trecute. Și harul, ca reprimire a capacității de a face binele. Dumnezeu mă iubește necondiționat. Ne iubește fără condiții pe toți. Doar noi condiționăm iubirea de factori subiectivi. Remi Brague exemplifică excelent: Farmacistul îmi dă medicamentul, cu condiția să plătesc pentru el, iar medicamentul îmi face bine, cu condiția să îl iau. Însă Dumnezeu îmi dăruiește iubirea Lui fără nici o condiție. Nu mă obligă. Îmi dă sens. Eu nu pot da sens singur. Eu pot da nume. Îmi e de ajuns să primesc sensul de la Dumnezeu.

A crede înseamnă a fi conectat la Dumnezeu. Dacă vederea este accesul la culori, iar rațiunea este accesul la calcul, credința este accesul la Dumnezeu. Deci, iubirea este acces necondiționat. Eu cred, adică accept că am lipsuri și vreau să primesc de la Dumnezeu ceea ce îmi lipsește. Singurul dispozitiv care permite branșarea la Iubire este credința. Fără credință, sufăr din cauza lipsurilor incredibil de mari. Așadar, credința este colacul de salvare de la înec. Dumnezeu știe. Doar să nu uit să Îl întreb mereu.

Pentru orice păcat există iertare. Eu pot căuta această remitere, pentru a o afla. Chiar dacă știu că sunt păcătos, sper. Pentru că știu că slava lui Dumnezeu este omul viu (expresie a sf. Irineu). Că Dumnezeu nu lucrează pentru El însuși. Căutând unde trebuie, aflu că creștinismul nu dă sens vieții, ci îl dezvăluie. Sensul indică direcția de mers: spre înviere. Sensul este acceptarea darurilor Lui, permisiunea de a-L lăsa să lucreze în mine. Căutând iertarea, scap de păcatul complacerii în tristețe, al disperării voluntare. Câți suntem credincioși? Toți suntem credincioși.

 

Marius MATEI

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumelor "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016), "Psihologia sfintilor" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2017), "Harta credintei. Meditatii catehetice pentru copii si adulti" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2019). Colaborator la publicatii: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *