LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Contraargument și nonsens

Share

Descoperind o lume însingurată, omul se îngrozește. Vaietul lui pornește din adâncul inimii, din conștientizarea limitării la care este supus. Ai crede că toți sunt atât de fericiți, încât nu te observă. De fapt, ei doar pozează ca atare. Nu recunosc drama însingurării de Dumnezeu. Dacă toți ar recunoaște, Dumnezeu i-ar reprimi pe toți. Dacă toți ar înseta de adevăr, Dumnezeu i-ar adăpa pe toți. Dacă toți L-ar întreba, le-ar răspunde tuturor. Dacă toți ar flămânzi de dreptate, Dumnezeu i-ar hrăni pe toți. Dacă toți si-ar cere iertare, nu i-ar ierta doar pe un sfert.

ooooooo
Este destul de surprinzător că omul se concentrează pe felul cum arată, în loc să se preocupe de hrănirea minții înfometate. Ceea ce surprinde un om, cu siguranță îi va surprinde și pe alții. Ceea ce îngrozește un om, va îngrozi și pe alții. Toți oamenii ar trebui să fie îngroziți de păcatele lor. Să se cutremure, gândindu-se la netrebnicia lor. Nimic nu contribuie mai mult la tranchilizarea minții decât lipsa de părere de rău pentru greșelile comise.Fiecare generație visează la o lume mai frumoasă. Cu cât disperarea prezentului este mai mare, cu atât și visarea este mai profundă. Este o închipuire, o plăsmuire care nu se va realiza niciodată deplin în această lume. Omul așteaptă o altă Împărăție, negreșit mai frumoasă, sigur mai mult decât un vis. Doar lipsa dragostei este un vis, numai ca acesta devine coșmar. Fiecare generație ar trebui să își dorească un suflet mai frumos, o liniște mai profundă, o blândețe mai intensă, o inocență desăvârșită.

Riscul repudierii primatului ascultării este abandonarea tuturor standardelor etice. Fibra morală a omenirii nu poate fi destructurată. Este doar o diversiune vicleană, o aparență. În esență, doar binele rămâne etern. Restul dispare ca un praf. Orice superstiție care se pretinde a fi științifică aduce mai multă confuzie decât orice lucru vechi, simplu și clar. În esență, ispita este aceeași, doar că se comunică mai complicat. Omul are nevoie de mai multă abnegație decât în trecut pentru a identifica adevărata față a răului.

Omul se zbate între argumente și contraargumente, între motive și contramotive, între sens și nonsens. Zbaterea devine neputincioasă atunci când ajunge la nivelul dintre conștient și inconștient. Omul este conștient că îi lipsește dragostea și doar se preface că este inconștient despre acest fapt. Când renunță la speculații și la lamentații, omul poate găsi multe argumente și multe sensuri în favoarea dragostei. Este o dragoste conștientă, bazată pe un motiv clar: dorința de nemurire.

Neascultarea este neobrăzare, un refuz ilogic. Omul ar trebui să îndeplinească porunca iubirii, fără să încerce să trișeze cu false adeverințe, pentru a-și motiva absenteismul. Argumentului decisiv adus de Hristos pe Cruce nu i se poate opune nici un contraargument pe măsură. Opusul dragostei este doar ura, al normalului este doar anormalul. Oricâte argumente ar prezenta cineva pentru ură și anormal, o viață plină de aceste două otrăvuri este lipsită de sens. A contraargumenta înseamnă a respinge, a alege contrarul (opusul, potrivnicul), a prefera contradicția. Hristos aduce Învierea, iar cine o respinge singur se condamnă infernului.

Rătăcirea vine din nepăsare: Adam a greșit la prima încercare, zice sfântul Nectarie. Adam era suficient de puternic pentru a rezista. Avea puterea de a se opune, dar nu s-a opus ispitei. După cădere, omul este împiedicat să se roage de mândrie, de lipsa dragostei, de osândirea aproapelui și de ținerea de minte a răului. Nimic nu poate fi mai limpede și mai puternic decât adevărul, nimic mai slab și mai confuz decât minciuna.

Omul deprinde chibzuința (ce trebuie și ce nu trebuie făcut) și înlătură aroganța (aparența unor virtuți inexistente). Omul se ferește de mânie (un demon găzduit de bunăvoie) și caută abnegația, integritatea, neînfumurarea.

Să nu ne fie frică de dragoste. Să ne fie frică mai degrabă de lipsa ei. Mai presus de toate, să nu cădem niciodată în deznădejde, să nu considerăm că vom pierde lupta. Omul trăiește într-o inevitabilă schimbare socială, momentul oportun pentru o transformare radicală și pe plan spiritual. Azi este ziua în care omul poate scăpa de orice incompetență, de orice nesăbuință, de orice formă de violență. Incompetența ne face incompatibili.

Omul adună informații într-un ritm mult mai alert decât adună inteligență. Mai ales că multe informații ba se repetă, ba se contrazic. Este bună informația, dar trebuie verificată sursa. Dacă șuvoiul este murdar, cu atât mai murdar este izvorul (zice sfântul Nectarie). Orice catastrofă nu este inevitabilă, mereu vor fi soluții. Cei lipsiți de dragoste s-ar putea să se teamă de rai mai mult decât se tem de iad.

Adevărul merită evidențiat, pentru a redefini zilnic sensul fericirii. Nici o problemă legată de cunoașterea tainelor dumnezeirii nu poate fi rezolvată prin ignoranță. Dacă am afla că mai avem doar treizeci de minute de trăit, nu ne-am ruga mai repede, ci mai intens. Poate ar fi unica rugăciune autentică.

Marius MATEI

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *