Craciunul orfanilor, al vaduvelor si al sarmanilor

Ne reprosam lipsa noastra de afectivitate sincera fata de fratii Lui sarmani? Domnul Hristos ne atrage minunat in curcubeul iubirii Sale tainice, vesnice, imbucuratoare: nu este un act omenesc, ci vorbim si traim lucrarea Sfantului Duh. Noi nu ajutam orfanii, vaduvele si sarmanii din lipsa de alta ocupatie, ci oglindim harul necreat. Hristos Mirele este asteptat de toti cu nerabdare: noi devenim apostolii Lui in aceasta lume a necazului. Familii intregi sunt sfasiate de saracie: unde este rugaciunea noastra pentru ei? Milioane de copii plang in ziua de Craciun: atitudinea „nu ne bagam” nu este deloc crestina. Sfinte Nicolae si voi, milioane de sfinti, ocrotiti orfanii, vaduvele si sarmanii! Copiii nostri au tone de jucarii: de ce nu ii invatam sa doneze o parte din ele? Dressingurile noastre sunt neincapatoare: de ce nu Il imbracam pe Hristos cel gol care bate la usa noastra? Frigiderele noastre burdusite revendica hranirea lui Hristos cel flamand de pe ulita noastra. Putem dona lemne pentru foc, medicamente celor bolnavi, iar rugaciunea noastra pentru ei nu e niciodata prea multa.

Sa nu ne amagim ca ne rugam pentru saraci, cata vreme „bolborosim cuvintele” (Sf. Ioan de Kronstadt). Imi amintesc de Estera, mama singura a trei copiii minunati, dar care dormeau sub un pod, fara absolut nimic. Timp de trei ani s-a rugat Maicii Domnului pentru supravietuire si minunea s-a produs: Mama draga din cer „i-a trimis om”, pe Ana Maria. Acum au o locuinta sociala, Estera lucreaza, copiii merg la scoala sau la gradinita, bolile grave ale copiilor s-au ameliorat. Povestea e mai lunga, dar concluzia e optimista: se poate! Acum trei ani nimeni nu ii dadea nici o sansa, mama avea tentative de suicid, baiatul cel mare era pe moarte s.a.m.d. Rugaciunea a salvat-o. Acum, Ana Maria ii considera parte din familia ei. Multumim, Maicuta Sfanta, ocroteste-i in continuare! Imi amintesc cum venea la mine la capela in fiecare duminica, cu „factura” (chirie, medicamente, haine, hrana etc) si eu ii spuneam sa se roage. Nu stiu ce facea, dar in cateva zile se umplea cutia milei exact cu suma de care avea nevoie!!! Mare e puterea ta, Doamne! Sunt milioane de Estere care au nevoie de noi: fiti voi Ana Maria! Maica Domnului va revendica drept copiii ai ei discreti, iubitori, rugatori, sinceri, devotati si filantropi. Pomelcul nostru zilnic trebuie sa fie lung: cand ne pomenim fratii de sange, ii pomenim si pe fratii spirituali (Estera, Bogdan, Bela etc.). Puteti fi martorii minunilor zilnice, „risipite”: harul divin inmultit va va imbogati duhovniceste si pe voi. In afara rugaciunii si caritatii, nu putem vorbi despre crestinism. Avaritia este diabolica: plata ei este iadul.

Sa nu ne rugam pentru sarmani anapoda, fara credinta (Sf. Ioan de Kronstadt). Cuvintele seci nu aduc rod (ca niste coji fara seminte). Daca imprastiem coji, vom primi tot coji. Raspandind insa seminte, vom obtine spice intregi. Fiecare ruga sincera, din inima, ne va aduce si rod duhovnicesc. In Biserica sarmanilor nu savarsim o lucrare omeneasca, ci pregustam vesnicia: daca nu ne intalnim cu Domnul Hristos inca de aici, Dincolo va fi mai greu! Daca ne suparam pe vreun sarac din cauza unui obiect oarecare, gresim: e mult mai de pret persoana, chip al lui Dumnezeu, decat obiectul neinsufletit. Vom ajuta si orfanii de alte religii, nu facem discriminari. Vom fi fara ura fata de nevoiasii atei, „doar le va da Dumnezeu pocainta, spre cunoasterea adevarului” (II Timotei 2, 25). Numai ajutand oropsitii putem trai pe pamant ca si cum am trai in cer, „mutandu-ne mai dinainte acolo, prin nadajduire” (Sf. Ioan de Kronstadt). De obicei, se intampla de-a-ndoaselea: suntem prea legati de cele lumesti.

Viclean-mincinosul diavol se foloseste de cele mai perfide mijloace ca sa nu fim filantropi, ci „sa ne tina in parazitism, in intoleranta, in uratul cel mai de pe urma si in neravna” (Sf. Ioan de Kronstadt). Noi ne educam copiii sa ajute pe colegii lor, sa nu fie egoisti, sa se roage pentru toti, sa faca mici cadouri, pentru ca „mai fericit este a da, decat a lua”. Aceasta este „scoala si cumintenia Domnului” (Efeseni 6, 4): nu este o gargara nociva, ci „sporire in dragoste” (Filipeni 1, 9). Lectia cea mai importanta pentru ingerasii nostri: ajutand pe toti, se vor purta „in chip vrednic de Evanghelia lui Hristos” (Filipeni 1, 27). Vor fi sanatosi duhovniceste si nu vor orbecai la adolescenta prin c(l)uburile violentei. Ce fericiti sunt parintii ai caror copii lucreaza cu frica si cu cutremur pentru mantuirea altora (Filipeni 2, 12)! Ingerasii nostri filantropi vor deveni „copii nevinovati ai lui Dumnezeu in mijlocul unei generatii strambe si stricate si vor lumina in lume ca stelele” (Filipeni 2, 14-15): cuvintul divin nu minte!

Daca Dumnezeu amana pedeapsa noastra, noi sa nu amanam pocainta si ajutorarea sarmanilor (Fer. Augustin). Inima noastra sa nu fie impietrita, sa nu o transformam in inchisoare in care Hristos e gol si fara hrana (parintele Arsenie Boca). Cel ce da sarmanilor, da lui Hristos si insutit va primi inapoi (Proloagele, vol. I). Prin iubire milostiva, Domnul ne vindeca bubele. Prin dragoste, ingerul pazitor ne elibereaza din temnita egoismului. Nicidecum sa nu ne ingrijim de avere: sa avem ochii jos, dar sufletul sus. Pe nimeni sa nu scarbim: suntem chemati sa eliberam pe altii de scarbe, de frig, de foame, de lacrimi. Maica scumpa, Maica draga din cer, ai mila de orfani, de vaduve si de sarmani, te rugam in fiecare secunda! Milioane de sfinti, ajutati oropsitii!

Ne mai rugam pentru toti saracii si in ajutor chemam pe sfintii Patapie din Teba Egiptului, Epafrodit de Filipi, Onisifor de Colofon, Sofronie al Ciprului, Romaric din Galia, Daniil Stalpnicul, Mirax, Sisoe, Epifanie, Spiridon, Eustatie, Lucia fecioara, Elefterie, Efrem Sirianul, Agheu proorocul, Teofana imparateasa, Modest al Iersusalimului, Sebastian, Teodora Carpatina de la Sihla, Ipatie, Ioan Rusul, Pantelimon, Paracheva si Nectarie! Bine primita fa rugaciunea noastra, impaca viata noastra, Doamne, daruieste bolnavilor vindecare si celor flamanzi hrana.

„Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ne-ai in vatat sa ne rugam unii pentru altii, asculta putina noastra rugaciune pentru copiii care sunt lipsiti de dragostea parintilor lor. Tu, Care esti Fiul Preaiubit al Parintelui Ce resc, ajuta-i pe copiii orfani sa simta dragostea Sa sfanta. Tu, Cel ce ai zis: „Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia“, ajuta-i pe copiii orfani sa dobandeasca mangaierea pe care ai fagaduit-o. Dimpreuna cu ei, ajuta-i si pe cei care au fost parasiti de parintii lor si care cresc in foame, frig, mizerie si durere. Si daca vreunii din ei nu au fost luminati de Sfantul Botez, mai inainte de orice Te rugam sa randuiesti nasterea lor in Sfanta Ta Biserica. Doamne, sa nu-i lasi fara ajutorul Tau!

Dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care a zis: „Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang“, ar trebui ca inimile noastre sa se intristeze pentru suferintele copiilor greu incercati de viata. Cum ne-am putea numi crestini, daca ne-am imbuiba de toate bunatatile, in timp ce altii rabda foame si frig? Sau cum am putea sa cerem ajutorul Tau, de nu-i vom ajuta la randul nostru pe cei ce au nevoie de ajutor? Lumineaza-ne pe noi, Doamne, sa-i ajutam cu ce ne sta in putinta, ca sa indulcim macar putin amara lor viata.

Binecuvanteaza-i, Doamne, pe acesti copii necajiti, si pe cei care ii ajuta pe ei intareste-i si le rasplateste lor dupa mare mila Ta, ca un bun si iubitor de oameni. Amin.”