Cred în Dumnezeu pentru că L-am întrebat dacă există şi mi-a răspuns

AppleLogo

În liceu întrebarea a fost foarte puternică, îmi ocupa toată mintea. Eram o adolescenta tipică, adâncită în păcate şi în nefericire. Răspunsul Lui a venit ca o furtună în viaţa mea, o furtună bună.

S-a întâmplat în momentul în care un preot, când m-a văzut că plâng în Biserică, m-a chemat la o plimbare… Şi plimbarea se continua până în ziua de azi, a devenit duhovnicul meu.

Cred în Dumnezeu pentru că l-am întrebat dacă Ortodoxia e calea şi mi-a răspuns.

Aveam deja duhovnic, aveam un drum însă nu eram 100% convinsă

Mereu vedeam neajunsuri şi cârteam împotriva Bisericii şi mă întrebam dacă nu cumva există alte religii mai bune. Mă întrebam de ce în Biserica Ortodoxă nu există comuniune între oameni, şi îndeosebi între tineri? De ce mă simt atât de singură?

Crăciunul trecut am simţit singurătatea până la lacrimi… Nu aveam cu cine să împărtăşesc Bucuria Naşterii Domnului. Am strigat către El şi L-am rugat să îmi arate dacă mai există tineri cu aceleaşi întrebări ca mine.

A trecut o săptămână şi, mi-a răspuns. Am cunoscut un grup parohial de tineri de la o biserică din Cluj. Apoi am întâlnit şi tineri din alte grupuri… După puţin timp am găsit pe internet şi Ortodoxia Tinerilor şi am mers în tabăra din Delta Dunării. Toate într-o singură lună! Am simţit că Dumnezeu m-a cuprins într-o îmbrăţişare atât de mare încât mă copleşea. M-a cucerit.

Cred în Dumnezeu pentru că L-am întrebat cum să mă rog şi mi-a răspuns.

Din senin, un tânăr de la grup m-a luat de o parte şi mi-a dăruit un metanier şi m-a învăţat cum să spun rugăciunea inimii. Apoi m-a îndemnat să mă rog dimineaţa şi seara, şi se va ruga şi el la aceeaşi oră ca să îmi fie mai uşor. Dacă nu era el, nu reuşeam să mă rog în fiecare zi, aşa ştiam că mai este cineva acolo, şi nu puteam să „trădez”.

Cred în Dumnezeu pentru că L-am întrebat ce trebuie să citesc, ca să îl cuprind mai mult cu mintea, şi mi-a răspuns.

De data asta printr-un om special pe care l-am întâlnit într-o tabără. Mi-a trimis în dar o cutie mare, mare, plină de cărţi duhovniceşti. Aşa am putut să învăţ despre vieţile sfinţilor, despre care nu ştiam nimic.

Cred în Dumnezeu pentru că mă îmi răspunde la întrebările mele de zi cu zi: De ce sunt răutăcioasă cu omul din faţa mea? Evoluţionismul este o teorie care se împleteşte cu creaţionismul, sau e total greşit? Oare dacă nu mă închin la o icoană când intru în Biserica e păcat? Cum trebuie să învăţ cursul din faţa mea? Să îi dau omului care îmi cere bani sau nu? Cum trebuie să mă comport cu sora mea mai mică, care în momentul ăsta nu vrea să fie atentă la ce îi zic? Cum să trec peste lenea care mă cuprinde uneori? Oare există vreun motiv pentru care sunt la Facultatea de Medicină? Oare pot învăţa ceva de la o albină? Oare Raiul a fost pe Pământ sau nu?…

Uneori printr-un gând, alteori printr-un om, printr-o carte sau printr-o adiere de vânt, îmi răspunde. Totuşi, de cele mai multe ori printr-un om… Şi dacă unele întrebări rămân fără răspuns, ştiu că nu sunt pregătită încă să primesc răspuns, sau nu sunt vrednică de el.

Cum aş putea eu ca şi călător să neg existenţa „GPS-ului ” care îmi indica calea? Care m-a scos din mlaştina adâncă a vieţii mele şi îmi arata acum urcuşul pe muntele mântuirii sufletului meu?

Rebecca Prata, 22 de ani, din Cluj, studentă la medicină

Tu de ce crezi în Dumnezeu?

hhmgjm
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

2 comments on “Cred în Dumnezeu pentru că L-am întrebat dacă există şi mi-a răspuns

  1. Marius Matei noiembrie 4, 2014 at 12:26 - Reply

    Ioan Danci: „Te-ai împotmolit din nou suflete drag?Nu te panica,nu te dezamăgi, nu dispera.Ridică ochii spre cer,ridică și mâinile tale spre Dumnezeu și cere,dar cere din inimă, fă să se cutremure cerul de la cererea ta.Apoi ai să vezi cum vine liniștea în sufletul tau,vine pacea,vine mântuirea. Cheia dragul meu e credința,iar broasca unde e bagi cheia e iubirea,îmbină acestea doua și vei afla răspunsul veșnic.”

  2. Marius Matei noiembrie 4, 2014 at 12:27 - Reply

    Trăia odată un credincios vestit pentru viaţa lui austeră. Într-o zi, aflându-se în faţa altarului L-a chemat pe Dumnezeu, zicându-i:
    – Doamne, aş fi în stare să fac orice, absolut orice, din dragoste pentru Tine. Supune-mă la orice încercare şi vei vedea că spun adevărul.
    – Ia un vas, i-a spus un glas îngeresc, umple-l ras cu ulei, pune-l pe cap, străbate piaţa şi apoi oraşul, stradă cu stradă, şi întoarce-te, dar bagă de seamă, să nu iroseşti niciun strop de ulei.
    Omul a umplut vasul, l-a aşezat pe cap şi a pornit cu braţele întinse în echilibru, rostind la tot pasul: „niciun strop să nu se irosească!”.
    Era zi de târg şi bărbatul a străbătut întreg oraşul, stradă cu stradă, fără să piardă niciun strop de ulei.
    Mulţumit s-a întors şi a aşezat vasul la biserică. A luat icoanele drept martore a izbânzi sale, dar tăcere. Şi în zilele următoare icoanele au rămas mute. Cuprins de disperare, omul, cu capul pe genunchi, plângea amar şi repeta printre suspine: „şi totuşi nici un strop nu s-a irosit”.
    Atunci s-a auzit un glas iarăşi:
    – La ce-mi trebuie Mie uleiul tău, omule?
    Ce să fac eu, Dumnezeu, cu un vas cu ulei?
    De câte ori, în timp ce purtai vasul pe cap, de câte ori, omule, te-ai gândit la Mine? Niciodată!
    Aşa era, omul se gândise numai la ulei.
    – Mai bine ai fi răsturnat vasul şi te-ai fi gândit la Mine, cu iubire.
    Lasă de-o parte încercările, care te fac vestit, şi iubeşte-Mă cu adevărat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.