LOADING

Type to search

Crezul sfinților

Editoriale

Crezul sfinților

Share

Oamenii vor ca Dumnezeu să fie prezent în mijlocul lor. Dar Îl părăsesc exagerat de repede, neînțelegând taina dragostei Lui. Nepricepând care este chemarea Lui. Pentru că nu și-au deschis inima. Ar vrea, dar nu deschid. Parcă se răzgândesc. Le este frică să Îl mărturisească, li se pare prea periculos, nu vor să își asume nici un risc. Nu știu că Dumnezeu este în ei. Nu vor să Îi dăruiască nimic, neștiind că totul au primit în dar și ei îi pot dărui păcatele, singurele lucruri pe care nu le au de la El. Nu Îl găsesc pe Dumnezeu, deoarece nu Îl caută. Pentru că nu se roagă, nu Îl caută în rugăciune. Dumnezeu răspunde unei dorințe pe care o are omenirea, aceea de a scăpa de nefericire. Numai că mizeria blochează întâlnirea cu sacrul și omenirea are nevoie de curățenie. Numai în Biserica sfinților Îl putem cunoaște ca Mântuitor. Mulțimea nu Îl înțelege. Taina Euharistiei este nepricepută de mulțime. Oamenii resping adevărul Crucii și aleargă după false comori. Nu știu că Dumnezeu nu obosește iertându-i, că poate transfigura întreaga lor ființă. Că îi poate duce într-o Lume a bucuriei, unde nu vor mai fi singuri.

Numai în Dumnezeu găsim fericirea sufletelor noastre. La școala iubirii lui Dumnezeu găsim smerenia și rugăciunea. Dumnezeu ne așteaptă dincolo de viața aceasta, El Însuși ne-a încredințat și ne-a dat această speranță. Vrem să ne mântuim sufletele, acesta este gândul nostru. Să intrăm cu toată încrederea în Arca Lui! Să spunem cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu! Să dăm exemplul vieții noastre de slujire! Dumnezeu așteaptă de la noi o comuniune adevărată. Vom birui în lupta contra păcatului! Harul nu ne va părăsi! Suntem copleșiți de puterea harului lui Dumnezeu. Să avem grijă ce model le oferim copiilor. Să îndrăznim, să ne apropiem de Mântuitorul nostru! Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde în inimile noastre și ne transformă din gheață în vâlvătaie.

Cât ne neașteptată este Învierea! Cât de copleșitoare, cât de incredibilă! Cine acceptă azi așa ceva?! Dincolo de logica omului căzut, beneficiem de consecințele acestei minuni. Nu este ușor să vorbești despre Înviere, te cutremuri din toată ființa ta, de spaimă și de uimire. Salutul pascal nu este o politicoasă formulă de binețe, ci o mărturisire a incredibilului. O veste din altă lume, din alt timp. O chemare, o binecuvântare și o pecete. Spre acea lume tindem, acel timp îl așteptăm. Apostolul Toma mai văzuse învieri (Lazăr, Semida, tânărul din Nain), dar intuia că Învierea lui Hristos era mai mult decât un eveniment banal. Știa că are nevoie de argumente pentru inimile tututor oamenilor. I se părea prea frumos să fie adevărat. Această Înviere avea să schimbe toată lumea, pentru totdeauna. Avea să mute macazul. Să închidă iadul înfrânt și să redeschidă raiul, ce părea uitat. Învierea este șansa oamenilor la sfințenie.

Sfinții cred în viața veșnică și nu se îndoiesc niciodată, nu cad în deznădejde, sunt siguri în credința lor, sunt activi în iubirea lor frățească. Sfinții nu au bogății lumești și îndură bolile, mărturisesc adevărul și mor ca martiri pentru Hristos. Ei cred în recuperarea noastră!

 

preot Marius Matei

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *