LOADING

Type to search

Editoriale

Cui îi pasă de Dumnezeu?

Share

Mă întreb dacă omului de azi îi mai pasă de Dumnezeu. Dacă se gândește ce reprezintă pentru el creștinismul. Eu cred că Dumnezeu nu poate să dispară, oricât de mult și-ar dori unii. Cred că fiecare om are nevoie de Dumnezeu. Nu știu dacă întrebarea de bază pentru omul de azi mai este sau nu legată de mântuirea lui[1]. Dacă Raiul și iadul au sau nu un impact diferit în viața omului contemporan.

Oamenii care au crezut cu adevărat nu au fost niciodată înțeleși de către contemporanii lor[2], care – poate – nu au reușit să își purifice convingerile de superstiție și de bigotism sau nu au știut să mențină viu sentimentul credinței. Captiv în trafic, ascult teatru radiofonic, o piesă de Maxim Gorki care are exact această temă. Cunosc multe persoane extrem de discrete în manifestarea credinței, poate chiar reținute în mărturisirea publică. A sosit vremea să mărturisim, să ieșim în cetate, să salvăm măcar răniții.

Cred că încăpățânarea de a jindui după ceva imposibil este o pretenție insolentă, un indiciu de orgoliu ridicat[3]. Iar mândria este primul reper că omului nu îi mai pasă de nimeni. Nu înțeleg ostilitatea celor își impun punctul lor de vedere, bun sau rău. Dar cred că, fără credință, toate sunt sortite pieirii, că mândria naște nefericire, plictis și dezgust[4]. Fără credință, omul vrea să îi fie doar lui suficient de bine, chiar dacă ar trebui pentru aceasta să ucidă pe toți pruncii care ar cuteza să se mai nască[5]. Bunicul ne zicea foarte des:

  • Ce ție nu îți place, altuia nu îi face.

Deși este un proverb cunoscut, nu știu câți se mai gândesc la el ca la o normă de viață. Grăbit mereu, omul uită de cel de lângă el. Tocmai Biserica umple acest vid, recunoscându-L pe Fiul Omului în fiecare sărman, care imploră ajutorul aproapelui. Se pun în cârca religiei o mulțime de acuzații deosebit de grave. Oricum, secolul XX a dovedit că au murit mai mulți oameni în numele științei, decât în toată istoria la un loc, în numele religiei[6].

În 1896 apărea pentru prima data termenul secularism, privit ca un cod etic pentru cei ce consideră religia inadecvată. Pentru cei cărora nu le mai păsa de Dumnezeu. Pentru cei care doreau îmbunătățirea doar acestei vieți, negând existența veșniciei, folosind exclusiv mijloace materiale[7]. Părintele a catehizat generații de studenți:

  • Lui Dumnezeu îi pasă de toți! El îi iubește pe toți și vrea ca toți să fie fericiți în viața veșnică. Nu are de pierdut pe nici unul.

 

Marius MATEI

_______________

[1] John Hick, Noua frontieră a religiei și științei, Herald, București, 2012, p. 239.

[2] Albert Einstein, Cum văd eu lumea. Teoria relativității pe înțelesul tuturor, Humanitas, București, 2000, p. 275.

[3] Edmondo de Amicis, Iubire și gimnastică, Alffa, București, 2012, p. 134.

[4] Mihail Neamțu, Bufnița din dărâmături, Polirom, Iași, 2008, p. 306.

[5] Octavian Paler, Viața pe un peron, Litera, București, 2009, p. 58

[6] Keith Ward, Marile întrebări din știință și religie, Curtea veche, București, 2011, p. 283.

[7] Gerald Benedict, Ipoteza Dumnezeu, Litera, București, 2014, p. 187.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up