De la iubire la „iphone 5” şi la îngerii ce aşteaptă

Aş da telefon la un înger. La cer, la oameni, la orice prieten. Dar vai, eu însumi am telefonul ocupat. De probleme, de griji, de multe şi alte mărunte interese. Deci, cine să-mi răspundă? Sau cine să mai aştepte vreun telefon de la mine? Tata, mama, prietenii, îngerii? Sau poate chiar cei ce au uitat să-şi mai transforme sufletele în cartele de iubire?

Mai bine tac. Şi aşa nu aş putea sparge cu un singur apel oftica intransigenţilor legilor tehnice şi de bun simţ. A celor care cred că viaţa, prietenia sau mântuirea stau în legi şi într-un banal apel de telefon. Şi ca atare, comandă o viaţă trăită la suprafaţă sau un aparat „iphone” mai sofisticat. Aşa ca numărul acesta „5” care a înnebunit de curând minţile a milioane de oameni. Oameni, care stau la cozi de zile întregi în New York ca să cumpere fericitul produs. Adică, nu contează ce simţi, ce iubeşti, ce crezi. Important e ca „totul să arate bine”. Să sune oricând telefonul, să te lauzi că prin el iubeşti, să creezi dependenţă nu de o strângere de mână, ci de o tastatură de tinichea.