Despre cuvânt şi tămăduire

Doar o minte sfinţită de rugăciune te poate clădi prin cuvintele ei: Gala Galaction, Virgil Gheorghiu, Costache Oprişan, Nicolae Steinhardt, Arsenie Boca… Răutatea împletită cu mândria de gândul pe care îl iscă, de frumuseţea aşezării ei în cuvânt, o găsesc adesea, chiar în cea mai valoroasă literatură.

Ajută-mă, Doamne, ca în toată vremea să tac mult, să-mi pot alege gândurile şi vorbele, îndepărtându-le pe cele rele şi fără de folos.

Când mă va cotropi vreo mânie, să-mi amintesc că “pe varful Athonului 7 pustnici se roaga pentru pacea lumii si traiesc fara mancare si fara apa, doar cu cuvantul lui Dumnezeu”. Dacă eu nu pot face asceza lor, măcar să nu consum cu nevrednicie din pacea lumii, prin căderea mea. Oricare gând al răutăţii să-l înfrunt cu şoapta “şapte pustnici din Athos”, până când liniştea va însoţi orice respiraţie a mea.
Citesc o întâmplare despre Ioan Cucuzel, patronul spiritual al tuturor cântăreţilor de muzică bizantină:
„După ce i’a cântat acatistul Maicii Domnului lângă icoană, Ioan, fiind ostenit după o priveghere, a aţipit într’o strană. Maica Domnului a venit la el şi, dându’i un ban de aur, i’a spus: Bucură’te şi tu Ioane şi nu te opri din cântat că nici eu nu te voi uita pentru asta! Deşteptându’se brusc, Ioan a găsit talerul de aur în palma sa şi a rămas încredinţat de cele ce trăise lângă icoana, care de atunci s’a numit Cucuzeliţa şi care a făcut nenumărate minuni de’a lungul vremilor. Maica Domnului i’a mai tămăduit, spre apusul vieţii  sfântului Ioan Cucuzel şi un picior cangrenat.”

Maică Fecioară, arată-mi, dacă este bine să aleg tăcerea sau să nu mă opresc nici eu din cântarea mea, care este scrisul! Nu vreau taler de aur pentru el, doar fă-mă să înţeleg cum să ţi-o dedic ţie, ca să capăt tămăduire de răutatea şi neliniştea mea, agonisind neîntrerupta bucurie!