Despre iehoviștii antivacciniști
Share
Într-o lume normală preotul se ocupă cu cele ale Bisericii, învățătorul, cu școala, iar medicul, militarul, agricultorul – fiecare cu domeniul său de expertiză. Nu înseamnă să nu-ți mai dai cu părerea despre ceea ce face celălalt, ci să nu te substitui unei meserii la care nu te pricepi. Culmea, într-o lume superspecializată, precum cea de astăzi, unii își închipuie că se pricep la orice, căci, vezi Doamne, urmăresc zilnic la TV ori citesc pe internet. Trăim în Evul Media…!
Medicina a avut o evoluție spectaculoasă în ultimul veac, aceasta fiind și cauza principală, alături de alte câteva, pentru care omul născut astăzi are o speranță de viață dublă față de cineva născut în România acum un secol. Inclusiv grație descoperirii unor vaccinuri! Boli de care se murea până acum 100, 50 ori chiar 25 de ani sunt astăzi vindecate ori măcar abil gestionate astfel încât să poți trăi. Evident că există interese financiare și reclame deșănțate, inclusiv la medicamente și vaccinuri, dar în mod normal, atunci când ți se îmbolnăvește un copil ori altcineva drag, apelezi la medic. Ori, prevăzător, faci un vaccin.
De unde atunci nebunia aceasta antivaccin? Povestea a pornit, pare-se, de la un individ care publicase un studiu acum vreo 16 ani în urmă, cum că ar exista o legătură între anumite vaccinuri și autism. Chestiune care s-a dovedit falsă, zic unii – alții, dimpotrivă! Dar a declanșat o isterie generală, parșiv alimentată de anumite forțe, bazate (și) pe prostia umană. Tot pe prostia umană se bazează și cei care fac abuz de vaccinuri și medicamente, mi se va răspunde. Poate că așa este. Nefiind specialist, habar n-am care-i adevărul acestei probleme, care-s nuanțele. Cert este că, dacă mi se strică laptopul de pe care scriu acum, apelez la un bun meseriaș în IT, dacă am probleme de sănătate, apelez la un bun medic – chiar dacă în paralel sunt dator să mă și rog –, dacă am probleme sufletești, apelez la duhovnic.
Iată de ce teologii, clerul și Biserica trebuie să se ocupe de chestiunile sale dintotdeauna, iar nu de domenii care-i sunt improprii. De pildă, Sfântul Sinod a hotărât ca BOR să rămână imparțială din punct de vedere politic – și bine face –, căci Biserica este a tuturor credincioșilor din țară, indiferent de certurile partidelor politice românești, atât de numeroase și penibile în ultimii ani. Tot astfel, nu este cazul ca anumiți clerici să devină activiști ai mișcării antivaccin, pentru că nu au absolut nicio expertiză.
Cele ale Bisericii sunt atât de multe, iar atacurile care o privesc direct sunt din ce în ce mai dure, astfel încât nu este cazul ca implicarea într-o temă atât de sensibilă și îndepărtată domeniului său de expertiză – vaccinurile! – să aducă noi înjurături la adresa credincioșilor ortodocși. Dar este și o problemă de bun‑simț și de smerenie aceea de a NU te băga acolo unde nu te pricepi.
Faptul că unii clerici ori credincioși creștini, de toate confesiunile, au obsesii alimentate de mitologiile la modă n-are nimic de-a face cu credința, chiar dacă unii le vând astfel, ci este o abordare sectară, așa cum iehoviștii refuză transfuziile de sânge din rațiuni pseudoreligioase. Tot astfel sunt iehoviștii antivacciniști care se vor creștini ortodocși. Într-o Românie în care încă se moare de gripă – peste 65 de decese până astăzi! – iehoviștii antivacciniști fac piruete, căutând autoconfirmări ale propriei amăgiri.
Marius Vasileanu
Este foarte categorică opinia dvs pentru un subiect pe care nu doriţi să-l luaţi în considerare în toate dimensiunile sale. Aruncaţi o prejudecată asupra tuturor celor nu sunt interesaţi de vaccinare, reducându-le poziţia la un sectarism prostesc şi cu aceasta pare că v-aţi spălat pe mâini.
Însă, vaccinarea este un act medical pentru care pacientul trebuie să rămână singurul suveran.
Împotriva acestui drept, de a decide cu privire la propriul corp şi starea de sănătate se duce astăzi un conflict teribil, mai ales în plan nevăzut, în dimensiunea sa morală. Acesta este şi motivul pentru care este adus în prim plan acel exemplu de studiu fals care ar lega vaccinarea de autism, deşi împotrivirea faţă de vaccinuri este mai veche şi s-a dezvoltat din cauza efectelor secundare groaznice şi a cinismului cu care marile companii farmaceutice şi autorităţile au înţeles să trateze aceste probleme. Este foarte uşor să excludeţi din discuţie mii de persoane care totuşi s-au informat cu privire la aceste chestiuni, doctori care au atras la rândul lor atenţia cu privire la urmările unor campanii de vaccinare, părinţi şi copii laolaltă care au suferit de pe urma unor vaccinuri.
Este uşor să ignoraţi şi modul în care dezbaterea este condusă abuziv, în care se pune pumnul în gură, în care studii ale unor experţi confirmaţi de lumea ştiinţifică sunt descalificate prin gherilă şi presiuni politice. Vă rog să vă asumaţi cinismul poziţiei dvs cu privire la efectele secundare ce sunt reclamate şi să nu jucaţi aceeaşi carte a descalificării morale a celor ce se împotrivesc. Şi dacă ar greşi în această privinţă, şi ar fi cu adevărat sectari înşelaţi de tot felul de inşi, este dreptul fiecăruia să comită o astfel de greşeală.
Nu putem folosi tirania şi coerciţia în locul încrederii pe care autorităţile şi marile companii farmaceutice trebuie să o (re)câştige din partea publicului. Vă asigur că dacă nu ar fi acest război psihologic purtat în mod injust prin iducerea unor temeri exagerate şi vinovăţii morale, gradul de vaccinare voluntară ar fi foarte scăzut. Militez pentru refuzarea vaccinării în toate cazurile în care părintele nu o consideră absolut necesară pentru sănătatea copilului tocmai pentru că autonomia personală în această privinţă este excepţional de importantă. Nu avem voie să permitem să fim expropriaţi de acest drept, indiferent de valoarea morală a argumentelor în favoarea vaccinării obligatorii.
Asta dacă înţelegem spre ce lume ne îndreptăm şi care sunt timpurile pe care le trăim. Iertaţi-mă! Doamne, ajută!