LOADING

Type to search

Editoriale

Dor de Râmeţ

Share
 

Sunt prea fiert cu facturile pentru Cezarul de conjunctură. Prea agitat cu reparaţiile cotidiene. Încât sunt rupt din starea de har. Şi cât de dor mi-e de bisericuţa Sfântului Ghelasie de la Cheile Râmeţului! Şi cât de mare profanare au dezmierdat peceriştii, transformând o oază de rai în cabană turistică! Acolo, la sfântul nostru drag, mă simt Acasă. Acolo sunt în Rai. Acolo nu visez nici concedii, nici campionate europene. Acolo doar mă rog. Rugăciunea este singura mea hrană, însă doar acolo. Locul acela are ceva de pateric. La Râmeţ, înţeleg Plângerile profetului Ieremia: starea de asediu. Plângerile Râmeţului sunt recontrucţiile sufletului meu, bazele solide ale unei credinţe hristice. Nu poţi descrie în cuvinte starea de „mir şi mult mai mult decât atât”, cum ar zice Ramona Pop (profesoară de religie din Baia Mare, „ramura înflorită” a blogosferei). Acolo pot să îmi plâng păcatele. La Cluj e mult mai greu, printre sirenele SMURD-ului, magia tramvaiului mov şi incantaţiile „U”-iştilor. În biserica veche de la Râmeţ însă, Dumnezeu coboară pe pământ. Timpul nu funcţionează. Totul e desprins din altă dimensiune. Ca stare, e mult chiar şi peste Prislop! În acest moment, mai că aş da orice să mă transfer în Stremţ sau Teiuş, ca să dau o fugă în fiecare zi „la tata”. Râmeţul este singura cetate neasediată de duhul nepăsării, pentru că acolo intri pe poarta inocenţei şi debarci în portul lacrimilor pocăinţei. Şi revin la plânsul mântuitor al profetului vetero-testamentar, în faţa altarului Cerului: „Numai Tu, Doamne, rămâi în veci! Întoarce-ne la Tine! Toţi prietenii m-au trădat! Iar pruncuţii fragezi sunt duşi în robie! Păcătui Ierusalimul, pricină a suferinţei de acum! Vezi-mi umilinţa, te rog, ascultă-mi suspinul! Ochii mei s-au stins de atâtea lacrimi!”. Doar la Râmeţ mă simt absolvent (absolvit de păcate). În biserica veche a sfântului Ghelasie pricep, în sfârşit, diferenţa dintre mântuire şi mântuială. Şi stabilesc priorităţile: totul pentru Mesia înviat! Străjerul divin îmi mai arată o distincţie: cea dintre matematica distractivă (profit) şi religia atractivă (împăcare). Voi ajunge, negreşit, la Râmeţ. Iară şi iară mă voi ruga aici şi sfinţilor irlandezi (ţara de adopţie a fratelui meu). Şi voi zice aşa: Rugaţi-vă şi pentru mine! Bucuraţi-vă, sfinţilor Patrick, Illadan, Colomba, Colman, Glunshalarich, Cettin, Tochumra, Cearan, Vouga, Moling, Cormac, Finbar, Paladius si Maelruin! Acolo înţeleg universalitatea Ecclesiei Mirelui Hristos, taina Celui ce Este, sintagma Alfa şi Omega. Acolo are loc Cina Domnului în inima pelerinului sincer. Din anii 1370, de pe vremea regelui Ludovic, soarele stă în loc (ca pe vremea lui Iosua): părintele Ghelasie nu şi-a încheiat încă rugăciunea din amurg. Aceasta este presa Raiului, pregustarea fericirii veşnice. Suntem în rai, suntem lângă Dumnezeu! Mare minune: duhovnicul Râmeţului se hrănea doar cu Sfintele Taine, care îl ţineau în viaţă. Abia duminica gusta ceva, împreună cu cei 12 ucenici. Împreună au postit, împreună s-au rugat, împreună s-au mântuit. Ţara Moţilor s-a vindecat: rugăciunile pustnicului au revitalizat-o. O femeie epileptică s-a vindecat la sfintele moaşte de aici, arătând puterea minunii. Părintele Ghelasie ne mustră şi azi pentru îndrăzneală nesimţirii: fânul adunat duminica trebuie ars! Şi apă le dă cosaşilor, la Hopagi, din pământ! Şi clopotele singure bat când sfântul intră la Tatăl! Râmeţul este darul ceresc făcut transilvănenilor, atât de umiliţi (mai ales de către calvini). Dorul este uvertura harului. Sfinte părinte, roagă-te pentru mine, călătorul!

Marius Matei

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1
Previous Article
Next Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up