LOADING

Type to search

Hristos-Mirele nu pleacă în vacanță

Editoriale

Hristos-Mirele nu pleacă în vacanță

Share

Vecinii planifica de zor concedii. Ne molipsim cu totii. In visul nostru, avem chartere pentru orice destinatie. Imi amintesc de cuvintele lui Andrei Kuraev: „Dumnezeu nu are vacante”. Putem concedia pe toti angajatii ispititori din inima noastra, dar nu putem „sa luam o pauza” spirituala. Oriunde am merge in concediu, ne refacem puterile fizice. Cati ne mai amintim si de biserica? Acum cativa ani, am fost la Costinesti. Duminica, am cercetat biserica din localitate. Nu avea rost sa ii intreb pe turistii grabiti spre plaja pe unde sa o iau. Trist era ca nici „aborigenii” nu stiau macar unde e biserica. Probabil erau acolo doar cu afaceri.

Intr-un final, ajung la biserica. Doar nu e asa de intinsa metropola tineretului. Acolo, ce sa vad? Inaltul Teodosie sfintea biserica. Tocmai in acea zi. Iar localnicii habar nu aveau. A fost singura sfintire de biserica la care am participat fara aglomeratie si impinsaturi. Puteam ajunge foarte usor chiar in altar, calea nu imi era blocata decat de foarte putini oameni, rasfirati printre strani. De fapt, cei ce ofereau gazda tinerilor erau intr-un pseudo concediu prelungit. Au zis un „Pas!” dumnezeirii, acum faceau bani. Doar erau in plin sezon. Amanau doar gazduirea Mirelui.

Peste ani, am fost la Mangalia, de Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Desi era o sarbatoare „mica”, biserica era neincapatoare. Turistii, majoritatea familisti cu copii, au lasat plaja de la Saturn deoparte pentru o jumatate de zi. De asemenea, Felix-ul plin de pensionari la tratament umplea bisericuta de lemn in fiecare seara, cata vreme la Sovata doar ingerii cantau.

De obicei, dupa Pasti, multi dintre noi ne autodezlegam de la orice. Facem harti, doar am postit „destul”. Anulam orice regula, in acest caslegi pana la Postul Adormirii (prea putini stim de cel al sf. apostoli). Si nu e bine. Ne iesim „din mana”. Nu mai suntem in forma. Pierdem greutatea antrenamentului si nu mai castigam cununa de lauri a atletului castigator al lui Hristos. Suntem in pericol de a fi inghititi de inundatia pesimista din jur.

Nu facem studii despre copilarie, ci redescoperim inocenta ei, gandind fara interese, fara profit, pierdere, dobanda. Privim la crinii campului si ne este de ajuns. Personalitatea nu ne este modelata in functie de imprejurari (de obicei, nefericite), ci este o oglindire a Personajului central, fara de Care ramanem intrigati sau focusati doar pe climax, fara Deznodamant.

Impredictibilitatea zarurilor Lumii nu ne sperie, nu intram in panica. Totul decurge dupa planul vesnic al Neatinsului cu fiecare dintre noi. Nu avem de ce sa ne ingrijoram peste masura. Oare nu ne va purta Tatal de grija? Nu exista un conflict intre continuitate si schimbare: perseveram in Bine si transformam intunericul in lumina. Dupa cum Inviatul a schimbat moartea in Viata.

Parasim patimile, pentru a nu fi ruinati definitiv de catre avocatii diavolului. In afara Ospatului Mirelui, nu exista dragoste si compasiune, ci doar despotism si coruptie morala. Aborigenii din Java folosesc un nume propriu, Multatuli, care inseamna „am suferit multe”. Copiii numiti astfel au mame greu incercate. Pentru noi, a suferit Mesia pe Cruce. Noi inca suntem napastuiti de frivolitate, dar ne predam Golgotei.

Explorarea memoriei, iata spovada inimii. Problema identitatii: acesta este canonul terapeutic. Nu credem intr-un viitor vag si nespecificat, ci asteptam cu nadejde Imparatia. Locul de verdeata unde sclavia e abolita. Locul de odihna pentru cei osteniti si impovarati. Pana la Scadenta, sa Ii multumim Mirelui ca ne-a platit restantele. Suntem detinuti evadati din seolul patimilor, gratiati de catre Judecator.

Bogatia telurica e doar un vis febril, un virus care scade dramatic imunitatea sufletului. Tezaurul credintei insa, nu poate fi jefuit. Crestinii nu isi inventeaza autobiografii fictive, ci se straduiesc sa renasca din apa si din Duh. Neatinsul nu pleaca in vacante nici o singura zi, ci ne poarta mereu de grija. Doar pentru ca ne iubeste.

Marius Matei

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumelor "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016), "Psihologia sfintilor" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2017), "Harta credintei. Meditatii catehetice pentru copii si adulti" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2019). Colaborator la publicatii: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *