Idolii Anului Nou

 Forfotă, alergătură, agitaţie, înghesuială, nervi şi derivatele mai mult sau mai puţin picante care decurg de aici fac nota distinctivă a stării de spirit în care se găseşte în aceste zile concetăţeanul nostru, pregătit să ia startul pentru a executa săritura decisivă care-l va propulsa în  noul an. Dar ca să nu se împiedice atunci când va trece pragul îşi forţează norocul somându-l să nu mai aştepte după colţ ci, să năvălească în casa domniei sale încărcat cu surprize şi bunătăţi. Marketurile, pieţele, magazinele, atelierele de înfrumuseţare sunt luate cu asalt căci numai o viaţă are omul şi vrea s-o trăiască la maxim că la anul… nu se ştie!
Omul mândru al cărui obraz subţire”cu cheltuială se ţine”s-a pregătit cu multe luni înainte pentru întâmpinarea noului an. Opulenţa şi inventivitatea manifestărilor organizate cu acest prilej sunt şi ele pe măsura obrazului.
Pătura privilegiată şi-a cumpărat deja pachetele cu răsfăţuri de Revelion în ţară sau în străinătate, clasa de mijloc se adună pe unde poate, numai săracii aşteaptă să adune fărâmiturile ce rămân de la masa celor îndestulaţi.
O singură grijă mai are petrecăreţul: să nu plouă, să nu bată vântul, să nu ningă , să nu îngheţe, să nu fie ceaţă ca să poată ajunge în locul prestabilit pentru marele eveniment.                                                                                   
Doamne, ocroteşte pe cei care călătoresc pe apă, pe uscat şi prin aer! Anul Nou să ne găsească aşteptându-l cu mesele încărcate şi cu paharele pline, veseli, gătiţi, distractivi ca să-i arătăm că aşa cum am început am vrea să fim tot anul.
Sfinţii Îngeri, păzitori ai oraşelor, satelor, ţărilor unde au fost trimişi nu dorm nici nu dormitează şi din înaltul milostiv luptă cu duhurile răutăţii de sub cer care acum au deschisă calea spre sufletele celor preocupaţi de cele lumeşti de unde rareori numele Domnului nu este luat în deşert.
Janus îşi sărbătoreşte succesul în lumea văzută şi în cea nevăzută.
Încet, pe nesimţite îşi recapătă zonele de influienţă. Este adorat și se aduc ofrande ,are o zi a lui în care se adună mulţimile ca să-l celebreze.                                            
Cum să-ţi mai faci semnul Sfintei Cruci şi să spui: Doamne ajută! când pleci la petrecerea de Revelion? Te furişezi pe lângă icoane (dacă le ai în casă), te faci ca nu le vezi, că acolo unde te duci numai de Dumnezeu nu se vorbeşte!
După ce trece euforia şi mahmureala te trezeşti la realitate.                      
Cum să te mai veseleşti când ştii ce facturi îţi burduşesc cutia poştală şi ce probleme îţi asaltează condica de serviciu? Şi nici nu ţi-ai făcut-o prietenă pe cea a cărei bucurie în veci nu se sfârşeşte. Ea îţi alungă tristeţea ca pe o străină şi ca o prietenă adevărată nu te lasă la greu.
Masa o vei avea plină tot anul dacă din belşugul tău vei hrăni pe cel flămând, vei îmbrăca pe cel gol, vei mângâia pe bătrânul singur, părăsit de toţi sau vei alunga disperarea bolnavului ajutându-l să-şi ducă crucea suferinţei. Vei dansa de bucurie văzându-ţi copiii cum trăiesc în duhul credinţei creştine cinstindu-L şi mărturisindu-L pe Domnul.                                        
În afara celor rânduite de Dumnezeu nu vom găsi niciodată împlinire de-ar fi să străbatem lumea în lung şi-n lat, de-am avea la picioare toate comorile lumii şi toate bunătăţile pământului.
Ce am putea da pentru răscumpărarea sufletului dacă gol am ieşit din pântecele maicii mele şi tot gol mă voi duce înaintea Domnului?
Dar noi deşi suntem goi de fapte bune, goi de grijă pentru sufletele noastre şi ale copiilor aşteptăm să primim binecuvântări de la Dumnezeu în chiote de veselie, printre pahare şi fumuri, în ritm de sarabandă.
“Idolii” la care vrea să jertfească sufletul nostru sunt Sfinţii Îngerii, mucenicii, mărturisitorii, Născătoarea de Dumnezeu, Preacinstita şi de viaţă purtătoare Cruce a Domnului .
Ridicaţi căpetenii porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei!                                                                                                  
Şi Sfântul Vasile  – stâlpul de foc al Ortodoxiei care ne aprinde conştiinţele dar nu ne arde. Tunetul care cutremură munţii şi izvorul din care curge apa tămăduitoare. Pe el să-l aşteptăm cu evlavie şi bucurie cu mintea trează şi cu sufletul împăcat. Să-i ascultăm rugăciunile pe care le-a înălţat la Dumnezeu pentru care primim şi noi după atâtea veacuri nenumărate milostiviri. Să punem dinaintea copiilor noştri viaţa lui bogată în fapte şi slujiri ale aproapelui. Râvna lui pentru Biserica apostolică să ne fie model de mărturisire şi credinţă.
Să-l rugăm pe Sfântul Vasile să ne îndrepte paşii spre petrecerea cea bineplăcută Domnului.  Amin!
Pusu-te-a pe tine Sfinte Vasile,Dumnezeu-Cuvântul tărie bună Bisericii Sale, cel ce cu tunetul cuvintelor tale amuţeşti gurile ereticilor; iar noi, credincioşii bucurându-ne cântăm Lui Dumnezeu: Aliluia !
Tudora Luca
Lumea Credintei

admin

4 comments on “Idolii Anului Nou

  1. Elena ianuarie 2, 2014 at 07:39 - Reply

    Hristos nu a venit sa ne aduca ospete de sarbatoare, astea le facea si Irod, ci hrana Duhului. Cine nu se hraneste din Dumnezeu, nu are viata in sine, de asta sunt atat de osteniti petrecaretii. Sa ne trezim in zori, sa aruncam pe fata un pumn de apa rece si sa ne intoarcem degraba la rugaciune. Aceasta si nu ospatul cu pahare multe să se repete in fiecare zi a noului an! Cu dragoste, va doresc tuturor, sprinteneala la rugaciune, in noul an!

  2. Tudora ianuarie 2, 2014 at 18:59 - Reply

    Multumim,Elena! De sprinteneala avem nevoie ca prea ne-am lenevit si indopat de sarbatori.Cand gusti mereu cate ceva parca nu mai esti atat de lesne aplecat spre rugaciune. Dar sa nu se sperie cineva crezand ca trebuie sa stea cu cartea in mana ore in sir. Rugaciunea curata,simpla,spusa din inima acopera multe pagini si ajunge mai repede la Dumnezeu decat tot tipicul facut din rutina.Este lucru stiut si verificat insa ca exista un timp al rugaciunii. De aceea se si spune ca pe Maica Domnului o sculau Ingerii la vremea rugaciunii cand era copila in Templu.Daca suntem atenti si vrem intr-adevar sa convorbim cu Dumnezeu in rugaciune este bine sa urmarim cand incep slujbele in Sfintele manastiri mai ales, caci acolo se savarsesc toate la timp bineplacut Domnului. De exemplu,Acatistul se citeste (in unele locuri)la 6 sau la 7 dimineata. Rugaciunile inserarii ,unele intocmite de sfantul Vasile cel Mare se rostesc seara la vecernie,etc. Dar dupa cum ne indeamna Apostolul neamurilor nu trebuie sa uitam niciodata de Dumnezeu si sa ne rugam permanent.Cat de greu poate fi sa spui Doamne ajuta cand incepi sa lucrezi ceva,sa multumesti Domnului pentru ajutor,sa-ti indrepti gandul spre Domnul cerand sa ocroteasca un necajit care ti-a iesit in cale,sa te rogi ca El sa-i lumineze pe cei care spun sau fac ceva neplacutsi cate inca nu intalnim chiar la noi acasa darmite in lume! Dar cel mai bine este sa te sfatuiesti cu parintele duhovnic pentru ca sfintia sa cunoscandu-te stie ce sa-ti recomande pentru viata si mantuire. Doamne ajuta si iertare pentru prea multa dadaceala.

  3. Nita Anca Petruta decembrie 30, 2016 at 20:28 - Reply

    televizorul netul, imbuibarea, mandria de sine, lipsa de altuism si inchinarea exagerata la icoane de piatra.Aceste lucruri devin un idol, o uraciune, o durere si un flagel al secolului modern, un flagel canceros, ce ne domina si robesc, devenind parte din viata noastra insati.

  4. ioDan decembrie 31, 2016 at 07:24 - Reply

    Ritualul ciocnirii paharelor la „trecerea” dintre ani ne-ar lipsi de sf. anaforă și aghiasmă (ne-mai vorbind de
    Sf. Împărtășanie), chiar în prima zi a anului. N-am citit nicăieri că după Sf. Liturghie din ziua Tăierii împrejur
    a Domnului și a Sf. Vasilie cel Mare, pot să nu iau cele Sfinte, din cauză că am consumat după ora 24.
    Iată cel mai bun „ritual” ce l-am aflat: … ciocnitul paharelor, Te Deum la Sf. Biserică, somn, Sf. Liturghie,
    gustarea celor Sfinte, apoi restul, cu măsură, cu credință și cu mulțumire.
    LA MULȚI ANI, dar nu oricum, ci NUMAI cu Domnul !

Lasă un răspuns către Nita Anca Petruta Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.