LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Victorie totală

Share

Noapte de înviere. Suntem chemaţi la un REFERENDUM al credinţei. Cât de mult pâlpâie lumina din noi? Suntem în aşteptare, plini de răbdare şi de speranţă, dar suntem şi în pregustare. Şapte candele, una s-a stins, nu avea suficient untdelemn. Acum e târziu. Din cauza mulţimii exuberante, nu se mai poate face nimic pentru ea. A ratat misterul luminii din noapte. Nu mai luminează în jurul ei. Se îmbezneşte. Şansa ei e apropierea de geamăna ei. Luminează prin reflexie.

8bh5yb

Victoria netă a învierii nu ţine de calcule. Ea este INFINITUL sufletului nostru. Asta declară Balzac şi are dreptate. Eliberarea din întuneric şi spaimă aduce pace, bucurie, binecuvântare. Dialogul cu Eliberatorul este firesc, neforţat. Este pură rugă de mulţumire. Atât, nimic mai mult. Dăruire, împăcare, fericire. Efecte nesperate la un moment dat, sunt roade ale Duhului Vieţii.

Ne îndrăgostim de Iisus cel înviat, iar îndrăgostiţii întotdeauna păstrează SECRETUL, nu trădează Taina iubirii lor.

Aceasta este fidelitatea, logodna, credincioşia. Locul nostru este la picioarele Lui. Aici suntem în siguranţă, departe de lanţul câinelui turbat, de care nu ne mai apropiem, ca să nu ne sfâşie. Învăţătorul blând are enorm de multe să ne spună. Doar să fim atenţi. Să nu fim preocupaţi mereu cu altceva. Singuri, rămânem învinşi în infern. Fără HRANA euharistică, nu este posibilă veşnicia. Primii apostoli au primit Duhul Vieţii, dar abia după ce au participat la Cină. Când Victima a fost încătuşată, mulţimile au părăsit-o. Când Viaţa a învins, mulţimile au rămas indiferente. Este a doua răstignire, mai dureroasă decât prima, repetată la nesfârşit.

O singură dată Rabbi a spus cuvântul RAI şi atunci către un tâlhar, către acel criminal renăscut care a intrat în veşnicie înaintea lui Moise. Acum, suntem nevoiţi să ţinem focul mereu aprins, ca să ne apărăm de prădători. Profetul Baruh (secretarul lui Ieremia) ne arată motivul bucuriei noastre: cătuşele ne sunt scoase!!! Imensa bucurie înnoieşte întregul cosmos. Minunea resurecţiei nimiceşte lumea ca MORMÂNT şi o descoperă ca Euharistie. Eliberatorul i-a omorât omului moartea, pentru ca omul să se întoarcă la El şi să fie în El. Oamenii aşteptau să vină Mesia, dar puţini se aşteptau ca Acesta să şi învie… Prizonierii care nu aşteaptă eliberarea nu mai pot da vina pe alţii. Aliaţii-sfinţii au deschis lagărul, dar unii preferă să rămână. Cei ce se încăpăţânează să fie OSTILI Fiului, nu pot avea bucuria primirii Duhului Vieţii. Rădăcina nemurii noastre nu poate fi alta decât aceea de a şti puterea Lui. Oamenii pleacă spre casele lor, neîmpărtăşiţi, nealinaţi, neeliberaţi. A fost încă un miting de bun gust, dar nu o participare. Au primit o pâinem numită în popor „paşti”, dar nu au cerut Viaţa. S-au dus la Farmacie, dar au uitat să ia Medicamentul.

Un traitor al invierii nu ramane CRISPAT. Nu se cramponeaza de NIMICURI.

Depaseste etichetarile aiuristice. Pentru ca traieste in Hristos. Ramane VOLUNTAR. Pentru ca se imbogateste in lumina. Se roaga cu lacrimi de bucurie zi de zi, pentru ca nu se poate lipsi de dragostea Maicii Domnului. Modelul sfintilor poate fi imitat, nu este un standard utopic. Ne bucuram de evlavia crestinilor de la Dunarea de Jos pentru Sfantul Atanasie Patelarie. Ne bucuram de cinstea acordata Cuviosului Irodion de la Lainici in Oltenia. Acestea sunt reperele invierii noastre. Cautam linistea, pacea, fericirea, dar le cautam in Hristos. Doar Dumnezeu ne poate binecuvanta, doar El ne daruieste invierea, cadou. Propovaduim Adevarul prin viata noastra, atat cat putem, ne straduim. Ne bucuram de 15 ani de Radio Renasterea, o portavoce, dar si un altar, o catedra, cum spune pr. Tofana.  Greutati vor mai veni, boli se vor mai nascoci, dar DUMNEZEU NE INVIE DIN ORICE MOARTE, ne vindeca din orice boala, pentru ca a varsat tot sangele pentru noi, pana la ultima picatura. In Liturghie traim deja A Doua Venire. Invierea este timpul liturgic, extinderea bucuriei vesnice in noi.

112_sf_maxim_marturisitorul_0559

Facem schimbari in viata noastra de zi cu zi, ne armonizam cu invierea. Suntem mai bucurosi, mai putin agitati, mai dedicati, mai siguri pe Cale. Fiecare psalm este o fereastra spre inviere. Fiecare profetie este o cheie ce deschide Usa. Hristos este Poarta, El intra si nu mai pleaca. Asta e vesnicia: siguranta, certitudinea, fidelitatea. Fara tradari, fara patimi, fara egoism. Am revazut un interviu din 1990 cu Petre Tutea si am ramas profund uimit de naturaletea cu care vorbea despre Revelatie. Dezinvolt, dar nu obraznic. Filosofic, dar nu ocult. Pentru ca traia invierea in inima lui. Zilnic facem EXERCITII DE INVIERE, de inviorare duhovniceasca, psalmi si milostenii anonime, fara numar. Nu este alta cale decat Iisus Hristos. Nu este alta destinatie decat invierea. Nu este alta modalitate de obtinere decat smerenia. Dar nu lipsa de combativitate, ci lipsa de razbunare, lipsa de autopropunere. Un crestin este delicat, nu badaran. Este bland, nu apucat. Pentru ca se antreneaza pentru asta zi de zi.

160px-Stanislavski_as_Othello_1896_edit

 

Prima etapa este DESPATIMIREA. Ne luptam cu patimile din noi, acesta este singurul nostru razboi. Nu ne luptam cu altii, ci cu raul din noi, pentru a putea ulterior sa ajutam pe altii. Vrem sa dobandim pacea inimii si sa eliminam trufia vietii. Pentru asta, trebuie sa credem. Sa ne fie frica de Dumnezeu, ca inceput al intelepciunii. Si nu doar atat: sa ne pocaim, sa ne infranam, sa rabdam si sa nadajduim. Ajung la inviere cei ce indura multe, nu doar cei ce fac multe. Mijloace: rugaciunea, postul, meditatia/lectura duhovniceasca. Sa inviem cu totii, sa ne intalnim in Rai!

Vestea Învierii Domnului Iisus Hristos a redeşteptat întreaga lume

Cine crede în Înviere, are viaţă veşnică şi nu întâmpină moartea cu frică. Hristos este Mesia care a murit pentru noi, dar nu a rămas învins, ci a biruit moartea. Învierea nu poate fi o înşelăciune. Învierea înseamnă dovada credinţei: “Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui”. Nu crezi în Înviere? Atunci, în ce crezi, în neant? Zici că Hristos n-a înviat, ci şi-a revenit din mormânt?! Dar cum ar fi putut ieşi un Iisus muribund, sleit de puteri, stors de sânge prin bandajele strânse cu care era înfăşurat după obiceiul de înmormântare al evreilor? Aceste giulgiuri au rămas curate, nedesfăcute; Mesia nu a fost un super-erou care – printr-o ultimă forţare – s-a eliberat. El este Cel ce ne eliberează pe noi, dacă vrem să fim liberi faţă de păcat şi nu ne complacem, nu ne bălăcărim în el.

Spui că trupul lui Iisus a fost furat de apostoli? Apostolii – în acele zile – nu ştiau unde să fugă ca să nu fie prinşi. N-ar fi mers nici în ruptul capului tocmai în gura lupului. Mormântul a fost păzit de soldaţi romani, iar apostolii erau pescari, nu genişti din Legiunea Străină. Sfântul Petru a avut o tentativă de a-L apăra pe Hristos cu sabia, în grădina Gheţimani, când i-a tăiat urechea lui Malchus, sluga arhiereului, dar Mesia i-a amintit că “cel ce ridică sabia, de sabie va muri”. Cine L-au văzut pentru prima dată pe Iisus înviat? Femeile mironosiţe, numite astfel pentru că duceau mir să ungă trupul lui Iisus. Crezi că au avut halucinaţii? Mă îndoiesc profund. Pentru că nu sunt singurele martore ale Învierii. Sunt peste 1500 de “fraţi” care L-au văzut pe Iisus Înviat. Şi apoi, apostolii, dacă nu erau ei înşişi convinşi de Învierea Învăţătorului, ar fi murit ei pentru o cauză de care nu erau siguri? A, n-a înviat, pentru că – de fapt – n-a murit pe cruce? Dar, dacă n-a murit, de ce a ieşit sânge şi apă din coasta Sa? Dacă te împungi, va ieşi sânge. Doar dintr-un organism mort iese sânge plus apă.

Hristos a înviat şi S-a făcut începătură celor adormiţi. Toţi cei ce cred în El vor învia asemenea Lui. Tristă situaţie: acum doi ani, la salutul “Hristos a înviat!”, un cetăţean a răspuns “Degeaba”. M-am cutremurat când l-am auzit, dar spunea, fără să vrea un mare adevăr: mulţi refuză mesajul Învierii din indiferenţă. Ar vrea să creadă – poate – dar fără să renunţe la plăcerile lumii. Mesia bate la uşa inimilor lor, dar nu este lăsat să intre. Un om care crede cu tărie în Învierea Domnului Hristos va şti să trăiască creştineşte pe acest pământ, pentru că ţinta lui nu este femeia vecinului, slujba bine plătită, vila de la munte, ci Învierea.

“Nu te îndoi de Înviere, fiincă credinţa aceasta îndoielnică este demonică; diavolul te încearcă nu numai să nu crezi în Înviere, ci să te înstrăinezi şi de faptele bune şi să te pierzi” (Sf. Ioan Gură de Aur).

Nimeni să nu se îndoiască de Înviere. Dacă cineva se îndoieşte, să se gândească la câte a făcut Dumnezeu din cele ce nu erau. Să veşteşti Învierea lui Mesia Hristos, dar mai vârtos strigă mântuirea ta, căci prin Învierea lui Iisus se omoară păcatul. Începând cu Învierea Domnului Iisus Hristos nu vom mai muri ca nişte osândiţi, ci aşteptăm treji Învierea universală. Numai păcătoşii nu se bucură de Înviere, că vor fi trimişi în întuneric. Duminica Învierii este ziua naşterii întregului neam omenesc, că pierduţi eram – ca fii risipitori de talanţi divini – şi azi am fost găsiţi, morţi eram şi am înviat, duşmani eram şi ne-am împăcat. Înviind Hristos din morţi, ne va învia şi pe noi, dacă vom împlini voia Lui, vom iubi ce a iubit El şi ne vom abate de la orice nedreptate, lăcomie, iubire de bani şi bârfă.

Toată credinţa aceasta este: Dumnezeu S-a făcut om, S-a răstignit şi a înviat. Crezi aceasta? Poartă-te creştineşte, imită-L pe Iisus, gândeşte-te în fiecare clipă “Ce ar face Iisus?”. Cu Iisus Hristos Înviat învingem totdeauna toate greutăţile. Ce să faci? Să fii oglinda lui Dumnezeu, astfel încât lumina Lui să lumineze pe cel de lângă tine. În faţa lui Iisus, sutaşul Corneliu a exclamat: “Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost acesta!” Vestea bucuriei Învierii naşte îndoieli şi azi pentru cei ce nu cred că Hristos le dă viaţă veşnică, ci-L consideră un Tâmplar, Îl bat cu pietre, Îi pun cunună de spini pe cap. Istoria nu se aminteşte doar, ci se repetă: în fiecare Liturghie Iisus Se naşte, Se oferă real la Cina cea de Taină, moare şi învie. Suntem, aşadar, martori ai Învierii. Gustând din Viaţa Iisus, nu vom mai fi trişti pentru suferinţă şi moarte.

Creştinismul este religia bucuriei şi a păcii

Nici o persecuţie nu a reuşit să zmulgă zâmbetul şi pacea creştinului. Hristos Înviat face minuni cu fiecare din noi. Numai solzii păcatului ne împiedică să vedem Evidenţa. Noi suntem poporul Învierii, nu avem cetate stătătoare aici, suntem călători spre Neatins. Să ştii că Hristos este Învierea şi Viaţa; El a înviat din morţi, pârgă a celor adormiţi. Popor al Învierii, lumina lui Hristos te luminează spre Viaţă. Zvonul iniţial din Ierusalimul din timpul lui Ponţiu Pilat s-a adeverit: ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS! Curând viaţa ta va fi o amintire pentru cei dragi ţie; nu nădăjdui prea multe de la această viaţă, nu te lipi de plăcerile ei. Pune-ţi nădejdea în Cel Înviat şi toate celelalte se vor adăuga ţie.

Adevărată nesimţire: te gândeşti numai la clipa de acum şi nesocoteşti eternitatea. Chiar crezi că Deus te-a făcut doar ca să “scape” de tine prin moarte? Moartea e abia începutul; depinde de tine dacă este începutul Binelui sau nu. Tot ce faci fă pentru Cel Înviat; gândeşte-te “azi pot mori şi trebuie să fiu judecat”. Voi fi martor la propria mea Înviere; dar – după Resurecţie – unde merg? Ce destinaţie singur mi-am ales? Omul care nu se întreabă nu se mântuieşte, ci rămâne în indiferenţa lui demonică.

“Să dea Dumnezeu ca măcar o singură zi să o trăim cum se cuvine în această lume” (Toma de Kempis).

Cei care ne sunt modele evanghelice de urmat sunt sfinţii, prietenii-casnicii lui Dumnezeu, cei care – încă din timpul vieţii – s-au dedicat total Învierii şi Celui Înviat. Ei au trăit fiecare secundă ca una mai puţin până la întâlnirea cu Hristos şi – tocmai de aceea – moartea martirică nu i-a înfricoşat, ci, dimpotrivă, i-a determinat să-şi mărturisească credinţa în singurul şi adevăratul Dumnezeu. Îl cinstim pe Sfântul Gheorghe (23 aprilie) şi îl numim “purtător de biruinţă”. Cinstim sfânt icoana lui şi ne rugăm lui Dumnezeu prin mijlocirea acatistului sfântului. Vedem un sfânt militar care omoară un balaur. Nu e vorba de un basm vrâncean, ci de un simbol: balaurul reprezintă păgânismul – ne-creştinismul – omorât de sfânt.

Marele om de stat Gheorghe l-a surprins pe împăratul crud Diocleţian cu credinţa lui creştină. Zeci de mii de creştini au fost daţi martiriului în cele mai crude şi inumane moduri. În mijlocul acestor persecuţii, Sfântul Gheorghe şi-a declarat credinţa sa în Hristos, fapt ce i-a adus nu numai moartea faţă de păcatele lumii, ci şi faţă de lumea însăşi. A murit ca un martir, nedorind să se despartă de dragostea divină a lui Hristos cel Înviat. Jertfa sa a determinat mase mari din armată – colegi de arme ai sfântului – să renunţe la zei imaginari şi să se boteze întru mântuire.

Trupul sfântului nu a putrezit după moarte, ca o minune cerească. Noi cinstim sfintele lui moaşte. Minunile nu s-au oprit aici. Amintim un exemplu concludent: prin rugăciunile sfântului Gheorghe, A ÎNVIAT un tânăr al unei văduve, asemenea învierilor făcute direct de Iisus: tânărul văduvei din Nain sau fiica lui Iair. Minunea o face Acelaşi Iisus, sfântul doar intermediază rugăciunea oamenilor. O femeie care avea tot ce dorea, Alexandra, împărăteasa nemilosului Diocleţian, a devenit creştină văzând credinţa sfântului şi a plecat spre Înviere prin moarte martrirică. Concluzia: văzând credinţa noastră şi ducerea Crucii, cei de lângă noi să-L găsească pe Hristos. Abia atunci vom înţelege sensul cuvintelor “HRISTOS A ÎNVIAT!”

Ierusalimul în zilele Învierii…

Oamenii sunt debusolaţi, pentru că au un sentiment de trădare: L-au dat morţii pe Profetul Profeţilor. L-au condamnat pe Cel ce îi inviase pe Lazăr, pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair, pe Cel ce înmulţise pâinile în pustie, prefăcuse apa în vin, vindecase orbi, muţi, şchiopi, leproşi, paralizaţi, vorbise ca nimeni altcineva şi în Care ei îşi puseseră atâtea speranţe. L-au trădat pentru că nu i-a scăpat de romani, nu le-a dat un trai mai bun, cu mai mult circ şi mai multă pâine. Ei vroiau bani şi case, El le dădea iertare şi înviere.

Duminica Învierii a fost o zi haotică pentru ei: cutremurul de vineri, din momentul morţii lui Iisus pe Cruce, a adus frica. În plină zi s-a făcut întuneric. Catapeteasma templului din Ierusalim s-a rupt în două. Simbolul lumii lor era distrus; mii de pelerini erau confuzi, neînţelegând cum s-a ruinat templul. Şi peste toate acestea… morţii (dreptii) din cimitirul din Ierusalim – chiar dacă nu aveau cimitire aşa cum le avem noi azi – s-au arătat familiilor lor.

Închipuiţi-vă o familie de evrei, care află că Rabbi a fost crucificat, soarele s-a întunecat, templul s-a ruinat, cutremurul frică a adus şi – în această atmosferă – dă nas în nas cu bunica, cu soacra, cu fiica, cu unchiul, persoane decedate de un an sau de 50 de ani… Ce să mai înţelegi?

În acest context, pe când răsărea soarele, într-o duminică de la care se aştepta revenirea la “normal”, nişte femei răspândesc în cetatea Ierusalimului vestea că Rabi a înviat. Acest lucru le-a întrecut pe toate… Oamenii au primit – la început – cu necredinţă această veste. Dar Iisus se arată acelor femei bine-vestitoare (numite “mironosiţe” pentru că mergeau să ungă cu miresme trupul lui Iisus), apostolilor şi la peste 500 de fraţi. Convinşi că este Iisus, nu o nălucă, toţi răspund acum cu credinţă: “E adevărat că a înviat”. Hristos le dă apostolilor puterea Sa – primită de la Tatăl – de a ierta păcatele oamenilor în numele Lui. Această putere apostolii o transmit urmaşilor lor – preoţii – pentru a continua lucrarea mesianică.

De atunci şi până acum, creştinii Îl aşteaptă pe Domnul Iisus Hristos să vină a doua oară.

Ceasul şi ziua celei de a doua veniri nu sunt cunoscute nici de îngerii din ceruri. Noi nu calculăm data venirii Celui nesupus calculelor noastre, pentru că, de la Înviere până la Sfârşit trăim o singură Zi, Ziua Învierii. Suntem în această Zi atemporală chemaţi nu să socotim ani sau să contabilizăm păcate, ci “să iertăm toate pentru Înviere, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi”. Căutaţi-L pe Iisus cel Viu în Sfânta Euharistie, în cuvântul Evangheliei şi în fiecare om care are nevoie de voi. Îl puteţi găsi pe Dumnezeu în lume, dar nu-L veţi vedea din cauza păcatelor voatre şi a răutăţilor lumii; Îl puteţi găsi în cer, dar nu puteţi urca acolo…

Îl veţi găsi pe Hristos în voi, în inima voastră, unde a fost dintotdeauna, aşteptându-vă.

***

Semida, fiica de preot

Pe cand aveam 12 ani, am fost inviata. Toata lumea ma intreaba cum a fost. Toti asteapta povesti senzationale. Nu a fost nimic fortat. Totul a fost normal, firesc. Timp de o ora cat am fost Dincolo, m-am incredintat de multe. Dar nu ati intelege.Tati, preotul Iair din Capernaum si mami, doamna preoteasa, nu mai sperau aproape. Eram atat de bolnava, iar in jurul meu mureau atat de multi copii… Eu eram inca unul, neimportant, chiar daca tati era rabin. Asta nu mi-a folosit atunci.Cand am fost trezita, i-am vazut pe cei trei pescari, care ne aduceau peste in fiecare joi, Simon (ginerele Hannei, vindecata recent, nu stiu cum), Iacob si Ioan Boanerghes, plus inca un rabin. La inceput, am crezut ca este un coleg de al lui tati de la Ierusalim sau profetul acela ce predica la rau. Mi s-a explicat ca este Profetul.Am fost tare nedumerita. Eu stiu doar ca era tare bine in preajma Lui. Nu as mai fi vrut sa plece. Dupa ce am primit botezul, mai tarziu, am fost cu tati la Ioppe. M-am intalnit cu Tavita. Simon, care acum avea alt nume, o inviase, exact ca in cazul meu. Eu stiam de la sinagoga (mergeam in fiecare Shabat) de doi baietei inviati, unul de Ilie si altul de Elisei. Acum, erau doua fete, eu si Tavita.Multumesc, Doamne, ca m-ai ridicat din patul mortii!

Tanar, bogat si nelinistit

Un adolescent este interesat de mesajul profetului itinerant, cum Il identificase pe Iisus. Un tanar vrea sa se mantuiasca. Dar nu stiu cat de dispus este sa renunte la rautate. Era o beizadea, avea bani. Azi ar umbla ca un bizon in trafic, ar face ravagii pe plaja Tataia sau ar priza prin cluburi de fita. In particular, pare preocupat de poezia filosofica profetica. Cunoaste Tora, poate si Psalmii. Are sanatate, scoala, bani si putere. Vrea si mantuire.

Are viata asta, dar o vrea pe cea vesnica

Este dispus sa renunte la privilegiile imorale?! Este un mic burghez inainte de vreme. Alegerea taberei este dificila: cu copiii generalilor romani la baile si paharele zeilor sau cu saracii, napastuitii si fericitii ignorati de familia lui? Ce ar zice mama lui? O traditie pioasa spune ca acest tanar ar fi chiar Ioan Marcu, cel care revine ca discipol, iar mama lui chiar este gazda Ultimei Cine si adapostul in perioada de frica de la Crucificare la Rusalii. Ioan marcu si Barnaba (unchiul) vor juca un rol decisiv ulterior in propagarea Evangheliei, mai ales in Asia Mica. Dincolo de tinerete, bogatie si neliniste, exista un tezaur mult mai important: credinta.

Credinta este mereu tanara, intre copilarie si maturitate

Credinta nu imbatraneste niciodata. Credinta este frageda, ca o paine proaspata. Este o marturie de timpuriu, nu o amanare plictisita. Tanar inseamna inocent: pacatul este o inclinatie, dar inca nu a ajuns la maturitate, inca nu e viciu, se poate inca taia din radacina, cu fermitate. Tanar inseamna si nevarstnic. La inviere, toti vom avea varsta mesianica (33), toti vom fi tineri, fara sa mai imbatranim. Vom fi cruzi, nebantuiti de putreziciune. Vom fi juni, coconi. Vom fi feciori, danaci, voinici, prunci, meleni. Nu vom mai trece prin criza varstei de mijloc. Vom fi holtei, feciorelnici. Acolo nimeni nu se mai insoara.

Bogat, adica dispune de multe mijloace

Sarac cu duhul inseamna bogat in har. Saracul cu duhul, smeritul, dispune de multe mijloace sigure de a cuceri vesnicia. Aceste mijloace sunt: pocainta, pocainta, pocainta (regretul, repararea greselii, hotararea ferma de a nu mai gresi). Aceste mijloace inlesnesc atingerea scopului (mantuirea). Bogatia inseamna cantitate mare de har. Aceasta este abundenta duhovniceasca, restul este un surogat ieftin, mereu uzat moral. Bogat inseamna manos, roditor, de mare valoare (important). Fiecare suflet are mare valoare in fata Creatorului (Care nu vrea sa piarda/sa saraceasca pe nici unul). Bogat este Ospatul mesianic (ajunge pentru toti).

Linistit, adica nu mai face zgomote

Nu mai tipa la concerte satanice, nu mai bruiaza linistea rugatorilor, nu mai minte, nu mai injura, nu se mai ingrozeste, ci se linisteste. Linistit, adica lipsit de framantari bursiere, privat de agitatii razboinice, fara griji inutile/nenecesare/daunatoare. Calm, stapanit, chiar impertubabil/placid. Convins, fidel, o certitudine confirmata. Potolit, bland, cumpatat, rabdator, pasnic, senin, usurat, tihnit, asezat, cumpatat, echilibrat. Normal.

Increderea o inspira Cineva

Dumnezeu este de incredere, nu inseala. La fel procedeaza oamenii Lui. Duhovnicul este cel ce isi tempereaza penitentii, prin simpla lui prezenta, de cele mai multe ori. Duhovnicul este veriga de legatura, cheia transformarii.

Tanarul bogat John Lennon vroia in 1967 sa devina mai faimos decat Hristos

Blasfemie! Modelul nostru nu este vedeta Beatles, ci Fiul Omului. Tanarul bogat convertit doneaza pentru orfani, nu risipeste banii aiurea.

Ioan de Kronstadt converteste multi tineri bogati

Bolnavii vindecati devin filantropi. Pana azi, exista tineri ctitori de biserici si de azile, care nu vor sa isi faca reclama.

Pretextele tinerilor de azi:

1.Lipsa timpului;
2.Inutilitatea;
3.Nu e la moda.

Nu tinerii biruie, ci Hristos biruie in tineri

Nici un om, tanar sau nu, nu se poate mantui singur, nu poate castiga lupta cu patimile din el de unul singur. Nu are cum. Un muribund nu poate umbla; nici un tanar fara nadejde nu se poate mantui. Problema nu e pacatul in sine (care poate fi iertat), ci deznadejdea, anxietatea, depresia.

Credinta nu poate fi inlocuita cu nimic, chiar daca marfa este tibetana

Pocainta tinerilor este o tocmeala: Dumnezeu da iertarea, tanarul da pacatul. Dumnezeu amana pedeapsa, dat tanarul sa nu amane intoarcerea („Am vreme la pensie”…).

Tinerii rebeli: „Sa nu se faca voia Ta!”

Solutia: munca cinstita, familie (nu concubinaj), duminica la biserica (nu mahmuri). Cel mai bun indemn: Dedicati-va lui Dumnezeu tineretea voastra! Tanarul crestin este un pacatos iertat, care Il urmeaza pe Hristos. Ramane vigilent (nici reusitele, nici esecurile nu il abat de pe Cale).

Exista fericire, doar ca o minte intunecata nu o cauta unde trebuie

O viata fericita izvoraste numai dintr-o vointa dreapta. Tineri, cu sutele, se convertesc in Rwanda. Dumnezeu lucreaza, nu exista somaj tehnic in crestinism. Nu imprejurarile exterioare (colegii, malluri) ne fac fericiti, ci legatura noastra cu Dumnezeu). Forma pamanteasca a fericirii este linistea (lipsa de tulburare patimasa). Sunt multi tineri duhovnicesti. Simtim caldura harului, chiar daca nu vorbesc. De fiecare data cand greutatea ajunge la maxim, Dumnezeu imi trimite astfel de tineri, sa ma intareasca. Ei nu se cunosc intre ei, dar i-am rugat sa se roage unii pentru altii. Acestia sunt pilonii Bisericii. Ei merg pana la capat, cred, se pregatesc, se impartasesc des, ajuta mult in jurul lor. Si sunt multi tineri feciorelnici la Cununie!

Astfel de ucenici doreste sa formeze Hristos

Ducem un razboi pe care trebuie neaparat sa il castigam. Nu putem fi mantuiti ca niste busteni, e nevoie de un raspuns activ. Nu va tulburati, asa va veti mantui!

 

 

Marius MATEI

 

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *