LOADING

Type to search

Credința nu se găsește, ea se naște în suflet

Editoriale

Credința nu se găsește, ea se naște în suflet

Share

Când simțim că nu aparținem acestei lumi, soluția nu este sa ne străduim să ne adaptăm lumii, ci sa ne străduim să aparținem lui Dumnezeu.

Foarte putini mai caută izvorul înțelepciunii, vrăjiți excesiv de puterea bogăției. Păcatul aduce rugăciune fara credință, munca fara bucurie și suferință fara speranța.

Ispita actuala este tripla: satisfacție fara Dumnezeu, succes fara Dumnezeu și semnificație fara Dumnezeu.

Când ești descurajat și vrei sa renunți, gândește-te la Hristos.

Vei fi recompensat, dar nu aici. Vei fi fericit când îți vei aminti ce contează cu adevărat. Nu te mai gândi la problemele tale, gândește-te la Hristos! Nu te mai focusa pe tine, ci pe cei din jur, care au nevoie de ajutorul tau.

Nu te mai uita in oglinda, ci pe fereastră, sa vezi cine are nevoie de ajutor.

Când credinta se naște în sufletul tău, lucruri minunate apar în viața ta. Folosește strategia 5 R (rugăciune de cinci ori pe zi: la trezire, la dejun, la prânz, la cina, la culcare).

Daca ai aflat că Hristos te iubește și îți lasă o moștenire la care nici nu visai, cu siguranță El merita recunostinta ta.

H.G. Wells a scris despre lupta dintre educație și catastrofa. Nimeni nu dorea catastrofa, așa că a cumpărat cartea. Viața are sens, iar a găsi acest sens este hrana și bautura noastră. Adevărul nu ne va îmbogăți, dar ne va face liberi.

Cine lauda fericirea Atenei, uita ca mai mult de jumătate dintre atenieni erau sclavi. Paradisul nu poate fi găsit pe harta din cauza lăcomiei. De la părinți primim viața, de la duhovnici primim cum sa trăim viața.

Teama scade pe măsură ce credinta creste

Pisica sta cuminte la masa, până apare un șoarece.  Lupta este împotriva idolilor tribului (banii), împotriva idolilor peșterii (egoismul și mândria) și împotriva idolilor forului (necredința și deznadejdea).

Prea multi multi crestini au ucis prea mulți evrei, doar pentru a căuta diamantele pe care presupuneau că le înghițiseră. Se pare că însuși Columb era evreu și caută un teritoriu mai bun de locuit pentru frații lui. Tot ceea ce ni se pare ridicol se datorează faptului că nu cunoaștem lucrurile decât parțial. Voltaire a atacat Biserica în aceeași măsură în care îndemna pe tineri să aibă în ei pe diavol, deoarece numai așa vor reuși, cel puțin în arte. De asemenea, recomanda mai degrabă economia acestei vieți, decât geografia vieții veșnice. Sute de anticlericali s-au chinuit trei sute de ani să ne umple de minciuni și – în parte – au reușit. Oamenii pe Terra au ajuns niște gângănii care se mănâncă unele pe altele, pe un strop de noroi.

Ateii au înlocuit credința în Dumnezeu cu teama de poliție

Kant, care nu a părăsit niciodată orașul său natal, credea că toate planetele sunt locuite. Și nu era singurul lucru asupra căruia se înșela. Ceea ce speculează despre Dumnezeu nu este atât de periculos pentru că ar avea dreptate, ci numai pentru că foarte puțini au înțeles. Dacă locuitorii Konigsbergului ar fi priceput etica kantiană, nu ar fi fost atât de amabili cu el.

Multe ar fi de reproșat lui Schopenhauer din perspectiva credinței, dar dacă suntem fair-play recunoaștem că suntem de acord cu afirmația că un om inteligent nu suportă zgomotul. În rest, mult pesimism la un autor al cărui tată s-a sinucis și a cărui bunică era schizofrenică. Acest pesimism l-a contaminat iremediabil și pe Nietzche, cel mai virulent atacator al creștinismului.

Lumea este prea păcătoasă, ca să citească despre păcatele ei. Lumea ar vrea ca un măgar care se privește în oglindă să vadă un înger. Auguste Comte a încercat să reformeze lumea, dar nu a reușit nici în propria casă (soția l-a părăsit, el a avut o cădere nervoasă și a încercat să se sinucidă). Oare de ce peste o sută de atei care au atacat credința au fost extrem de nefericiți? Oare de ce atât de mulți tineri ascultă azi de ei, mai degrabă decât de Hristos? Parcă o forță malefică hipnotizează masele, fluturând un bacșiș amărât.

Necredinciosul Herbert Spencer recunoaște că ateismul este arta de a te zăpăci singur în mod metodic. Același filosof consideră că ateismul nu va triumfa decât atunci când nici un om nu va mai zice Doamne ajută! în mijlocul unui pericol. Pe de altă parte, Spencer insinuează răutăcios că toate religiile vor dispărea, așa cum a dispărut animismul tribului Makololo. Practic, aceste suflete nefericite nu suportau ideea că alte suflete ar putea fi fericite, nici aici, nici în altă viață, pe principiul Dacă pe mine mă doare capul, nu ai voie să zâmbești. Spencer predica ideea unei fântâne a suferinței, care nu va seaca niciodată. Dacă nu e iadul, ce e?!

Un alt filosof ateu, Santayana, este destul de poet pentru a ști că o lume golită de prezența dumnezeirii este un cămin rece și lipsit de confort. Cu alte cuvinte, știe că nu e bine ce face, dar nu vrea să se oprească, la fel ca Benedetto Croce. Să devenim mai bogați a fost prima necesitate, chiar dacă a trebuit să spânzurăm ultimul rege cu mațul ultimului popă. Dar măcar să nu ne mai prefacem că nu știm de ce suntem nefericiți. Chiar dacă nu auzim niciodată astfel de lucruri în două decenii de școală, am putea afla din Biserică, dacă am merge acolo. Credința nu se caută nici în Tibet, nici în Fiji. Ea se naște în sufletul nostru, ea vine din auzire, iar auzirea din cuvântul scripturistic.

 

Marius Matei

 

 

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *