LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Fericiți cei în stare de sfințenie

Share
Eliberarea din captivitate este un moment crucial în viața oricărui om. Dar important este și ce face după ce devine liber. Trăiește cu o mentalitate de sclav în continuare? Acum e liber să lupte pentru cucerirea Raiului.
● Fericiți vor fi doar cei în stare de sfințenie (IPS Bartolomeu).
Împărăția Cerurilor a și venit, este în noi. Ea a venit odată cu Hristos și s-a constituit prin revărsarea deplină a Sfântului Duh la Rusalii. Ea poate fi dobândită prin asaltul credinței.
● Ajunsă la capătul călătoriei, Arca îi va preda lui Dumnezeu întreaga încărcătură, întreg personalul de pe punte.
● Iată de ce nu există salvare în afara Bisericii. Nu poți ajunge în Rai decât prin Arcă. Nu vă temeți, la cârmă se află Hristos!
● La Liturghie nu se asistă, ci se participă. La masă se mănâncă, în excursie se călătorește, participanții sunt implicați în fenomen, sunt pe teren, nu în tribune.
● Busola credinței noastre trebuie să Îl indice permanent pe Hristos.
Păsările consumă grâu și struguri, dar numai omul e capabil să obțină pâine și vin și numai Dumnezeu le poate preface în Trupul și Sângele Său.
A binecuvânta înseamnă a face o înțelegere nobilă, menită să onoreze ambele părți. Dumnezeu să ne binecuvinteze! Fiecare Liturghie este o binecuvântare imensă.
Facere 1, 28: Omul este prima ființă care primește binecuvântarea lui Dumnezeu.
Deuteronom 28, 1-14: Primirea binecuvântării e condiționată de împlinirea Decalogului. Binecuvântarea este opusul înjurăturii.
Cei în stare de sfințenie nu sunt niște naufragiați abia salvați de la înec, ci fericiții moștenitori ai vieții veșnice.
Liturghia trebuie trăită într-o atmosferă de pace, de bucurie și speranță, ca o pregustare a fericirii veșnice. Dacă preotul nu dobândește pacea inimii, ci este arțăgos, lumesc, răutăcios, nu poate transmite nici altora pacea interioară, necesară pentru dialogul cu divinul.
Ne rugăm în primul rând pentru mântuire. Doar idolii păgâni primeau cereri materialiste absurde, să nu confundăm lucrurile. Să nu avem mentalități păgâne. Mântuirea este salvarea din iad și nu este nimic mai important decât ea.
Rolul tuturor catehezelor este nașterea credinței în sufletul omului. Fără credință, suntem pierduți, condamnați la nefericire veșnică. Miza este, așadar, să nu ne pierdem credința, ca să nu ne pierdem mântuirea.
Dumnezeu nu induce frică, groază sau teroare, ci ne scapă de ele. Cuvântul-cheie este harul, instrumentul mântuirii. Harul ne aduce bucurie, pace și liniște, așa cum nimic altceva nu ne poate aduce.
Fapte 15, 11: Dumnezeu oferă harul tuturor, dar nu toți îl acceptă, îl păstrează sau îl folosesc.
● Moștenirea promisă nouă de Dumnezeu este viața veșnică. Ce ni se cere? Să renunțăm la tot ceea ce ne otrăvește. Ce Îi cerem lui Dumnezeu? Să ne sfințească, să ne curețe de tot ce e putred.
● Cântând psalmi, ne rostim bucuria de a-L ști pe Hristos biruitor asupra morții.
Ectenie stăruitoare este un pleonasm, deoarece ectenie înseamnă stăruință, perseverență. Această încăpățânare pozitivă de a ne ruga constant nu este deloc absurdă. Noi acceptăm răspunsul divin, depășind voia proprie.
Psalm 4, 1: Când am strigat, Domnul m-a auzit.
☆ Dumnezeu ne scapă de toate fricile. Ne învață cum să controlăm anxietatea, înainte ca ea să ne controleze pe noi.
☆ Frica dispare atunci când percepem dispariției amențării care o cauzase. Dumnezeu ne vindecă de frica de iad, oferindu-ne certitudinea Raiului.
☆ Prin credință, suntem încredințați de iubirea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu și scăpăm de frica de abandon.
● Să nu uităm cât de fragili suntem de fapt.
☆ Nu avem de ce să fim triști, în scurt timp (raportat la veșnicie) vom fi în Rai.
☆ Tristețea apare în urma unei pierderi, dar nu am pierdut Raiul și învățăm să trecem peste alte pierderi pe parcursul vieții.
☆ Dumnezeu ne iubește și când suntem triști și ne ajută să depășim acele momente.
● Să nu fim triști pentru că – deși ne-am pregătit foarte mult – nu am fost promovați, să nu fim triști că am fost nedreptățiți. Toate aceste emoții ne vor ajuta să dobândim smerenia profundă și să nu uităm că nu lumea asta trebuie să o cucerim.
☆ E momentul să nu ne mai amestecăm în potlogării.
☆ Nici un om nu poate pretinde că își merită iertarea. Ea poate fi dobândită doar prin mila lui Dumnezeu, expresie a iubirii Lui nemărginite față de noi.
☆ Mulțumire Îi aducem lui Dumnezeu pentru toate.
● Nu venim la preot să ne deschidă cartea; venim la preot să ne deschidă mintea.
☆ Suntem foarte atenți să nu ne pierdem bunurile. Să fim vigilenți mai bine să nu ne pierdem sufletele.
☆ Oriunde se găsește un altar, acolo există civilizație, scrie Joseph de Maistre.
☆ Fiecare regat are regele pe care îl merită, fiecare parohie are preotul pe care îl merită.
● Deșertăciunea nu ia o formă mai odioasă decât dorința veșnică de aprobare, scrie Edgar Wallace.
☆ William Manchester arată certitudinea victoriei Binelui: Vă rugăm să înțelegeți că nu ne interesează posibilitățile de înfrângere. Ele nu există.
☆ Milan Kundera despre supremația iubirii asupra logicii și a rațiunii: Când inima vorbește, mintea consideră că este indecent să obiecteze.
☆ O persoană care tânjește să părăsească locul în care locuiește este o persoană nefericită. Din iad trebuie să evadezi fără să stai pe gânduri. Tânjim după Paradis.
● Dragostea este prin definiție un dar nemeritat; a fi iubit de Cer fără a merita este chiar dovada iubirii.

1 Comment

  1. Elena Frandes 24 martie 2018

    „Insensibilitatea este o alta incercare.” Poate ca exista doua registre ale sensibilitatii. Sa nu inchid nici o clipa unda suferintei mele pentru altul. Dar fata de durerea mea, de jignirile ce mi se aduc zilnic, cu mare aplicatie, de la cine nici nu ma astept, trebuie sa raman insensibila. Uitarea raului, cu cea mai mare viteza, asta am de trecut. Si nu doar stergerea ofensei din memorie, ci concomitent, a vanataii de pe suflet. Este oare o treapta a scarii?

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up