Legile neatingerii şi cuvintele tale despre El
Share
Dacă aş citi toate legile cu care te înconjuri, frate, ca nu cumva să te ating, n-aş mai apuca să citesc poezie, nici să mă plimb. Nici pe tine n-aş mai apuca să te citesc. Odaia vieţii mele este mică, sunt silită să aleg între tine şi întreaga literatură universală.
Scriai eseuri atât de frumoase, în care mă regăseam prin portrete, prin simţăminte, de ce te-ai lăsat ispitit să compui legi? Nu-i oare o deşertăciune, un clenci care ne desparte? Mi–ar fi plăcut să fim împreună, ca nişte rugători într-o biserică.
Nu opri, frate, creşterea Împărăţiei lui Dumnezeu, înconjurând cu cordoanele de pluş ale celebrităţii, cuvintele tale despre El. Nu pune haturi între lume şi ideile tale, chiar dacă le-ai aşternut în odaia celei mai depline singurătăţi. Chiar dacă sunt mai frumoase ca ale mele, ca ale altora, nu pune lăcăţel pe ele, căci majoritatea aparţin Paideumei. Eu doar când scriu o prostie mă recunosc ca autor al ei, în timp ce metaforele reuşite accept că mi le-a dictat Îngerul. Tu despre tine ce crezi, nu tot cu el colaborezi?! Ai zărit vreo ştampilă, vreun nume de inventar, măcar vreo poreclă cerească pe foaia ce-o sprijinea de umărul tău Înnaripatul, când scriai? Gândeşte-te la graţia cu care a împrumutat-o din biblioteca universală a Cerului, poposind lângă tine… Mai simţi că eseurile îţi aparţin?! Mai eşti în stare să răneşti un frate, care s-a bucurat de ele, trecând peste subsolurile legilor preluării, împărtăşindu-le şi altora… fără să-şi fi pus, desigur, numele în locul tău, nu-i aşa?!
Gândeşte-te o clipă la Sfântul Ioan Botezătorul. Spunea pentru prima oară nişte lucruri, când propovăduia în pustiu. N-a pretins niciodată drepturi de autor, nici n-a venit cu chichiţe avocăţeşti pentru ele. Noi, cei de pe-aici, încercăm să păstrăm această cutumă. Iartă-ne că ţi-am atribuit-o şi ţie!
Încerc să învăţ legile perfecţiunii cristalizării chiciurei, înflorind şi cel mai uscat vreasc. Le contemplu, le admir, dar nu ţin să le deprind.
Nici o frumuseţe pe care ne cad ochii nu merită să ne tulbure viaţa. Amin.
Elena Frandeş
Toate persoanele care se expun mediatic risca un val de invidie de neinteles. Nu exista renuntare, ci doar regasire, clarificare, limpezire. Activitatea de evanghelizare are multe fatete complementare. Lipsa celei palpabile nu postuleaza absenta totala a propovaduirii. Sunt atat de multe condeie talentate acum „pe piata”, incat samanta rodeste fara precedent. Iar excedentul poate fi slava desarta. Scrisul poate continua, cazuistic, dar discret, inofensiv.
Bine zis: Legile omenești nu fac decât să îndepărteze de la mântuire pe cel șovăielnic pe cale!. Am întâlnit la confrați în ale versificării, idei, ba chiar versuri întregi, aparținându-mi; le ziceam să nu se jeneze, pentrucă dacă Mântuitorul și-a dat trupul și sângele Lui pentru mântuirea noastră, cu ce drept l-aș dojeni pe cel ce s-a inspirat de la mine?
Multumesc, parinte Marius, ca ma cititi, ca imi scrieti. Faptul imi este cu atat mai pretios, cu cat sunteti, din cate inteleg, intr-un post al tacerii mediatice. Am insistat de atatea ori sa ramaneti langa noi, fiindca am format, cred eu, o echipa de succes. Nu mi-am dat seama ca pentru sfintia voastra a fost o mare jertfa. Iertare, iertare, iertare!
Doamne, stim ca fata Tine nu putem face nimic. Si vrem ca Duhul Tau sa ne calauzeasca. Ne este de ajuns sa stim ca Tu esti Adevarul. Sa ne fie noua Euharistia spre dragoste nefatarnica. Sa ne grabim spre lumina, noi ce tinuti in iadul ateismului. Sa ne apropiem de Hristos, Cel ce a iesit din mormant. Doar inviat-a Hristos si viata stapaneste. Ajuta-ne sa traim continuu bucuria invierii Tale. Suntem inca tulburati, deoarece nu ne-am predat cu totul voii Tale.