Nimeni nu e in plus

Parintele duhovnicesc nu ne lasa sa ne intoarcem in tumult. Nu ne poate tine cu forta, dar se roaga pentru noi. El ne indruma cum sa ramanem pe calea luminii. Cum sa ne regasim pe noi insine, cum sa dobandim pacea interioara. Cum sa muncim si cum sa ne rugam. Daca nu avem un indrumator spiritual, riscul e prea mare. Nu cred ca suntem atat de aproape de lumina incat sa putem opera singuri cancerul. Ne ingrijoram pentru ca nu avem raspunsuri la toate intrebarile noastre. Dar poate multe raspunsuri ne-ar fi inutile pentru mantuire. Poate intrebarile noastre ne depasesc: de ce exista boala si saracie in lume? Ne vedem de treaba noastra, de sufletul nostru, de canonul nostru. Daca suntem sub canon.

Cand ne e cel mai greu, avem impresia ca suntem singuri, parasiti total, aproape de deznadejde. Dar nu e asa. Deus e cu noi. Ne ridica ori de cate ori noi cadem. Ne sustine. Ne binecuvanteaza. Lupta alaturi de noi. Iar apoi simtim harul, ploaia de lumina, revarsarea cerului. Daca ne rugam mai des, simtim aceste lucruri. Daca suntem martorii minunii Euharistiei, ne spalam de rusine.

Cat ar pierde companiile care incurajeaza pacatul daca noi am renunta sa mai fim clientii lor? Nu vizez un brand anume, ci doar afirm ca sustinem colcaiala cu fapta, chiar daca din vorba protestam. Pasnic, putem amenda imoralitatea. Dar noi suntem de vina. Nu vrem sa renuntam la serviciile oferite de ele, chiar daca un crestin e in conflict de interese acolo. Cata vreme exista cerere pentru satisfacerea patimilor, vor exista si intermediari ai intunericului care sa vina cu o oferta pe masura. O lume crestina cu adevarat ar insemna bani mai putin pentru firme din multe domenii. Dar cine vrea asta? Nici ei, normal, nici noi, nepregatiti sa renuntam la vicii. Fiecare isi poate vedea propriul pacat si industriile aferente.

Fiecare avem un talant sau mai multi si o misiune de indeplinit pe acest pamant. Nimeni nu e in plus. Neatinsul nu a creat pe nici unul din greseala. Suntem mădulare ale Trupului lui Hristos – Biserica şi avem, precum organele într-un corp uman, fiecare un rol distinct şi bine precizat (C. Olinici). Dacă ne vom înţelege rolul şi locul nostru în Biserică, atunci putem deja spera că suntem pe drumul cel bun. Căci, deşi diferiţi, ne unim cu Acelaşi Domn; deşi unici, lucrarea noastră este apreciată în funcţie de cum ne-am armonizat cu cei din jur.

Un crestin nu e nemultumit de masa, casa sau serviciu. Nu ştiu precis când uităm să mulţumim şi nici de ce (M. Gojgar). Lipsa de educaţie, bucuria prea mare, înfumurarea care ne face să zicem că „oricum, meritam acest bine”. Forţa credinţei ne-ar transforma dintr-o specie obişnuită să judece într-o specie obişnuită să perceapă (M. Bobe). Am renunţa să mai fim judecători, I-am lăsa rolul acesta Judecătorului real şi am începe să vedem, dar să vedem cu toate simţurile, cu tot sufletul, cu toată fiinţa: adică să înţelegem. Şi să iertăm.

Duminica. Zi in Casa Domnului. Ştiam că suntem fericiţi. Nu aveam nevoie de altcineva să ne-o zică (Vali Balcan). De fapt fericirea se trăieşte, nu se zice pe litere efemere. Poate într-o zi va fi iarăşi dimineaţa în care timpul va avea răbdare cu oamenii, ca duminica în care Divinul a sângerat de uman.

Sf. Antonie cel Mare, pomenit pe 17 ianuarie, ne inalta sufletele: „Eu nu mă mai tem de Domnul, ci Îl iubesc. Începutul şi sfârşitul mântuirii este dragostea. Mânia este semnul vădit al celor ce nu cinstesc pe Dumnezeu. Oriunde vei merge, să ai înaintea ta pe Dumnezeu. Orice vei face, să ai mărturie din Sfintele Scripturi. Să nu te muţi de grabă din locul tău”.

Zilnic sa spunem rugaciunea Sf. Ioan de Kronstadt: „Duhule Sfinte, Facatorule de viata, Unul fiind din Sfânta Treime, Tu esti viata si cuviinta, frumusetea tuturor fapturilor vii si neînsufletite, Tu esti culoarea si mireasma plantelor, Tu esti respiratia tuturor fiintelor organice si anorganice, fiindca Tu pricinuiesti rodirea, hranirea în plante, în arbori si în arbusti. Tu uzi roadele si le aduci la pârguire prin razele de soare, Tu luminezi prin soare, luna si stele, Tu pricinuiesti vânturile în vazduh si valurile în râuri, mari si lacuri, Tu le îmblânzesti, Tu pricinuiesti tunetele si fulgerele în crugul ceresc. Tu plasmuiesti si sadesti samânta omeneasca, si o cresti, si o modelezi într-un organism minunat, cum faci si cu toti embrionii de animale.

Tu ai dat albinelor putinta sa faca faguri cu miere si paianjenului sa îsi teasa paienjenisul, iar viermilor de matase sa faca coconi. Pâna la nesfârsita felurime împodobesti tipurile fetelor omenesti de parte barbateasca si femeiasca, potrivit felurimii popoarelor si natiilor (raselor) si a climatelor pamântesti. Tu felurit înteleptesti în lucrurile lor popoarele si insii în parte spre îndestularea trebuintelor vietii de obste. Tu ai luminat si luminezi cu lumina întelegerii, înteleptind pe proroci si pe apostoli, pe cuviosi si pe drepti, pe nebunii pentru Hristos si pe toti sfintii.

Tu înteleptesti pe arhitecti, pe sculptori, pe pictori ca sa lucreze în lemn, metal, granit si marmura, ca si pe mesterii care fac felurite lucruri din metal si din sticla: de la Tine este toata stiinta si toata arta. Tu Te pleci spre mila fata de pacatosi si pentru numele lui Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Care a luat asupra Sa pacatele lumii, curatesti pacatele celor ce cred si se pocaiesc. Tu împaci si mângâi sufletele, renasti pe om prin Botez, Tu impartasesti sfintenie si întarire prin Mirungere, Tu dezlegi de pacate prin Pocainta, dupa credinta în Iisus Hristos, Tu prefaci pâinea si vinul în preacuratul Trup si Sânge al Domnului, Tu savârsesti preotii, Tu binecauvantezi casatoria si zamislirea si pricinuiesti nasterea, Tu dezlegi pacatele si tamaduiesti trupul prin Maslu. Nenumarate sunt, Duhule Sfinte, lucrarile Tale cele de viata facatoare atat in natura cat si in imparatia harica a lui Hristos. Slava Tie, dimpreuna cu Tatal si cu Fiul!”