LOADING

Type to search

Editoriale

Nu am timp, domnilor şi doamnelor!

Share

Ne odihnim. Cântăm „la gura sobei” cu cei dragi. Suntem mai tot timpul în biserică şi ne trăim sărbătorile aşa cum o facem dintotdeauna. Cu amintiri de la cenaclu, cu chipul oamenilor pe care i-am făcut fericiţi! Mă bucur că lumea, viaţa, prieteniile, respectul pentru cei ce i-am cunoscut în viaţă nu mi-au disturbat comportamentul. Am aceeaşi credinţă ca şi acum 30 de ani. Nu sunt nici mai rău, nici mai bun. Nici mai angelic, nici mai profan. Sunt eu, aşa cum am fost şi cum trebuie să rămân mereu.

Lumea nu mă cunoaşte. Nici eu nu o cunosc pe ea. În general, constat că am atenţia destul de şubredă, privesc mai mult în sus. Mă şi mir că unii se mai uită spre mine. Ce le-oi fi făcut de încă mă mai iubesc?  Sau poate invers. Nu ştiu. Simt doar că trebuie să rămân aşa. Puţin complexat de insociabilul din mine, de ciudăţeniile cu care îmi duc crucea, de bucuria de a crede încă într-o lume mai bună.
 
Acum câteva clipe chiar mă amuzam de blânda mea naivitate. Au fost ani în care am vrut să-i fac pe oameni după „chipul” meu. Şi nu am reuşit. Dar nu deznădăjduiesc. Încă mai vreau să le dau unora chipul meu. Naivitatea mea, cântecul meu, poezia mea, credinţa mea, valorile mele, naivitatea mea, extazul şi încrederea în veşnicie.
 
Am spus odată că sunt din ce în ce mai sigur că Dumnezeu mă vă duce în rai. Că nu cred în „teologia” scepticilor „de ocazie” care, după o lectură filocalică mai serioasă sau după frunzărirea scrierilor unui părinte grec mai îmbunătăţit, ajung să se sperie că nu se pot mântui. Nu o să-i contrazic pe aceia. Am văzut mai ales pe siteurile ortodoxe că mai toţi îşi dau cu părerea.
 
Teologi, teoloage, tineri care până mai ieri musteau din cupa păcatului, doamne care sunt frustrate de fericire, politicieni, primari şi călugări posesori de laptop. E o modă să te ţii prezent pe forumuri ortodoxe cu citate de pe la „alţii”. Nu intru în polemică însă cu „specialiştii”. M-ar lichida imediat cu citatele lor, cu fraze din Părintele Arsenie sau din Issac Sirul. Însă mai e ceva. Nu am timp de a întreţine un dialog, doar în ideea de a vedea cine deţine mai bine adevărul.
 
Şi, ştiţi de ce? Pentru că nu am orgolii. Sau pentru că, pur şi simplu, nu mai am timp. Îmi fug orele de iubire, de iertare, de bucurie în faţa calculatorului şi altele nu mai găsesc în locul lor. Mi-e teamă că trece viaţa şi nu am vărsat destulă fericire pe pământ. Pur şi simplu, nu am timp, domnilor şi doamnelor. Sunt însă plin de râvnă şi de dorinţă de a-mi oferi sufletul celor ce au nevoie de el. Cei pe care vreau să îi fac aşa cum sunt eu. Vă aştept!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up