Nu suntem iertați doar pe jumătate

Omul se vindecă de lăcomie descoperind dragostea faţă de cei pe care înainte îi ignora, faţă de toţi cei demoralizaţi, faţă de toţi cei copleşiţi de necazuri şi amintindu-le ce este fericirea celor ce au uitat deja. Omul se vindecă de tristeţe şi găseşte bucuria, devenind el însuşi un exemplu. Pentru a vedea clar priorităţile, omul trebuie să se vindece de lăcomie şi de tristeţe. Omul are multă dragoste de oferit, despre care uneori nici nu ştie că o are. Ura îl face pe om să se simtă ca un loser, deci, ar trebui să renunţe urgent la ea. Omul neînfricat dărâmă zidul ignoranţei: Bucuria este slujirea, participarea la activitatea de vindecare şi recunoştinţa pentru această oportunitate.

Vindecarea cere timp, iar acceptarea ajutorului din partea celor vindecaţi deveniţi vindecători (sfinţii) este primul pas. Omul vindecat îşi recapătă vederea duhovnicească. Realizează că dragostea este un agajament, un argument pentru viaţă, o motivaţie de a nu pierde. Cel ce reuşeşte are un mare avantaj: nu a renunţat.

Sfântul Clement Alexandrinul este explicit:

1. Celor ce renunță la râvnă, harul li se împuținează.

2. Omul este chemat să nu lase în paragină modelul evanghelic de viețuire.

3. Omului să nu îi fie teamă decât de păcat!

4. Credința are nevoie de ascultare, nu de curiozitate

5. Dragostea fortifică pe cel ce se luptă cu patimile.

6. Omul cere în rugăciune pricepere duhovnicească, trezvie permanentă și nemâniere.

7. Omul nu Îl poate trișa pe Dumnezeu.

Cât de departe suntem de aceste principii care ne-ar apropia de Dumnezeu! Istoria este un zbucium și o tulburare, este suma intrigilor. Multe exemple negative vrem să le uităm. Cronicarii relatează abuzuri mari ale unor domnitori moldoveni. Despre Aron Vodă cel Cumplit se spune că „nu se lăsa de curvărit, de giucat și de cimpoiași, pe boieri îi omora și averea le fura și pe jupânesele lor le silea”*. Omul s-a îndepărtat de valorile creștinismului. Prea multă depravare, prea multă îndoială, prea multă frică. Există prea multă panică, prea multe scenarii de război.

Biserica lui Hristos apără normalitatea, este cea mai puternică forță civică în acest sens. Și tot mai mulți oameni sinceri îi îmbrățișează mesajul, sătui de exagerările necredincioșilor. Zeci de știri bombardează zilnic mentalul colectiv, zăpăcind persoane oneste, dar poate fără nici o apărare. Omul citește despre turism pe Lună sau despre Vinny, care și-a făcut o grămadă de operații estetice, dorind să arate ca un extraterestru. Mai bine ar citi despre Iov… Mai bine ar căuta adevăratul Paradis, nu insula mexicană Marieta.

zzzzunnamed

Omul nu este definit de jumătate de efort, nici de dragoste cu jumătate de normă. Nici nu este iertat doar pe jumătate. Nu este vindecat pe sfert, nici eliberat temporar. I se cere o credință totală și i se oferă o iertare integrală. Omul este avertizat să nu îndrăgească prea mult gara în care așteaptă. Lumea este o gară (un târg, o arenă), în care mii se întâlnesc, dar nici unul nu poate rămâne. Dacă omul ar fi priceput ce este iertarea, și-ar fi amintit că este creștin și nu ar fi pornit nici un război vreodată.

Avem deosebit de multă informație inutilă. Știm cine a cusut primul drapel al S.U.A.**, dar am uitat ce ne cere Domnul Hristos. Omul care renunță la speranța mesianică devine o bestie. Toate dictaturile profită de ignoranța maselor***. Oamenii neignoranți preferă martiriul. Ce folos de îngeri și de stele, dacă lumina lor nu intră în viața omului?! Ce folos de iertare, dacă omul nu o vrea?! Ce folos de dragoste, dacă omul o respinge?! Dragostea este oferită și acolo unde nu este cerută. Dumnezeu îi iubește pe toți. Iertarea însă este oferită doar unde este cerută. Dumnezeu vrea să îi ierte pe toți.

Am uitat pe cine să iertăm. Pe toți! Pe conqistadori, pe inchizitori, pe trădători. Pe Pedro Valdivia, cel ce a cucerit (prin vărsare de sânge) Chile, pe Diego Almagro, pe Juan Grijalva. Pe sovietici, pe agnostici, pe toți să îi iertăm.

 

Marius MATEI

_________________

*Daniel Guță, Cei mai desfrânați voievozi ai românilor, în Adevărul, 8 martie 2017.

**Betsy Ross.

***Mariano Azuela, Los de Abajo, Penguins Books, Ciudad de Mexico, 1997.

hhmgjm
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.