Oamenii au uitat deja să trăiască

Dacă Îl chemăm pe Dumnezeu, atunci chemăm iubirea, zice Sfântul Tadei de la Vitovnița. Dar omul amestecă iubirea cu înșelarea și nu mai găsește fericirea. Iubirea este plină de smerenie, pe când înșelarea este plină de mânie, de mândrie și de lăcomie.

Omul nu se mai teme de vorbele vătămătoare și se expune inconștient în fața ostilităților. Uită să se înarmeze și este repede doborât. Omul își câștigă prea multe lucruri peste trebuința lui și uită să împartă cu frații. Repede va fi doborât, deoarece nu s-a aliat cu smerenia.

Prea adesea uităm să ne păstrăm conștiința curată față de Dumnezeu. Uităm să ne încălzim mintea de dorul lui Dumnezeu. Uitarea este un vis periculos. Omul dă prea repede uitării ceea ce ar trebui să-și amintească mereu: viața veșnică. Uită că a uitat deja. Pierderea memoriei veșniciei este cea mai cruntă rătăcire morală.

A uita înseamnă a înceta să mai iubești. Oare strănepoții noștri o vor mai recunoaște pe Maica Domnului în icoană? Vor uita ei să sărbătorească Învierea? Cum poți uita pe Cel ce te hrănește zi de zi?!

Cât de greșit este să te prefaci că uiți! Să răspunzi negativ, din nou și din nou, în loc să fii pozitiv. Oamenii de treabă nu se îndrăgostesc mereu de alți oameni de treabă.

Copiilor nu le va fi permanent frică de întuneric, iar – când vor fi adulți mântuiți – vor și uita că a existat vreodată întunericul. Creștinismul este singura Cale care nu uită de firescul minunilor și care poate oferi ceea ce promite. Omul este menit să nu uite să facă din mintea lui fabrică de gânduri sfinte.

Orice idee cu adevărat mare este, inevitabil, călcată în picioare de mai multe ori. Omul uită repede și repetă greșeala, adesea fără să învețe ceea ce era de învățat. Prea puține facem din convingere și mult prea multe din teamă.

Marius MATEI