LOADING

Type to search

Editoriale

Oașa, misiune posibilă

Share

Nu am fost niciodată impresionat de istoricul mănăstirilor. Mai degrabă am considerat vital să găsesc un model de viață în vreun trăitor pe care îl puteam găsi acolo. Să absorb învățătura lui. De multe ori, prea multele informații din trecut nu ne îngăduie să prețuim persoanele din prezent. În special datorită faptului că aceste informații ne tulbură. La o căutare superficială, găsim date generale. Însă dacă mai căutăm, vedem și ispite care au fost pe acolo. Dacă nu suntem suficient de întăriți în credință, putem să ne smintim. Judecăm prea repede păcatele altora. Deci, mai bine să nu le enumerăm.

Am ajuns la Oașa, încercând să îmi golesc mintea de tot balastul de zvonuri alarmante, care nu fac altceva decât să mă distragă de la misiunea mea de căpătâi. Mai fusesem aici, iar între cele două pelerinaje acumulasem deosebit de multă informație despre Sadoveanu, Emilian, Valea Frumoasei sau Transalpina. Acum însă sunt atras de monahii Vasile și Sava. Încerc să intru pe frecvența pe care ei comunică cu Stăpânul. Nu voi reda nimic senzațional, pentru că nu despre asta este vorba în creștinism (deși ar fi câteva exmple). Voi încerca doar să mă dezvăț. Da, ați citit bine! Să mă dezvăț de tot ce am învățat greșit, fără să mai dau vina pe învățători sau pe lipsa lor.

La Oașa se vine cu post și rugăciune, altfel ești un turist plictisit, speriat de distanțele prea mari până la cele mai apropiate municipii, Sebeș și Petroșani. Aici se vine cu gândul la Scriptură și cu mintea la rugăciunea neîncetată. Aici scăpăm de bruiajele inerente care apar în aglomerări de oameni și de patimi. Îngerii primesc primii puterea fluxului reflecției divine. Tot ceea ce fusese un obstacol devine un ajutor. Oașa este un adăpost duhovnicesc împotriva celor patru capcane majore: priceperea, frumusețea, bogăția și puterea. Prietenii Lui sunt acum și prietenii mei. La nevoie se cunosc prietenii, care mă sfătuiesc să nu abandonez rugăciunea, chiar dacă nu o înțeleg. Cel viclean o înțelege și pleacă.

Exemplul fericiților călugări este limpede: Singura soluție este retragerea din orice combinație primejdioasă. Dacă lumea este plină de zgomot, contemplația este răspunsul creștin mereu eficient. dar ca să câștigi, trebuie să te antrenezi zilnic. Dacă te simți rău, nu înseamnă că ești rău. Dacă te simți bine, nu înseamnă că ești bun. Până să descoperi credința, viața ta era alb-negru. Acum a devenit color. Acum ai o capacitate de a depăși superficialul. Această capacitate este atenția. Este lecția pe care ai învățat-o la Oașa: Ești atent la cuvântul Domnului, iei în serios cuvântul Lui, cuvântul acesta este mai important decât orice alt cuvânt. Nu poți renunța. Este în joc mântuirea, iar tu ești deja apostol.

Ce ne ghidează mintea către puterea de a fi mai buni? Afli răspunsul la Oașa: Rugăciunea. Fără rugăciune, suntem incapabili să facem binele constant. Nu trebuie să fim mai mulți, ci mai rugători. Nu existența răului este problema, ci neascultarea noastră. La Oașa dobândim ascultare față de Stăpânul plin de iubire. Aici ne amintim că Hristos a salvat o lume plină de păcătoși. Ne amintim că Hristos restaureaza întreaga omenire, nu doar câteva cazuri izolate. Omenirea nu își poate împlini scopul fără salvarea venită prin Hristos. Când rugăciunea devine un obicei, minunea devine un mod de viață. Locul nostru nu este aici. Locul nostru este lângă Hristos înălțat.

 

Marius Matei

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *