Pacea sufletească vine după un război duhovnicesc

De ziua sfintei Teodosia, părintele recitește profeții. Nu mai este credință, nici iubire, nici cunoaștere în țară, poporul a uitat pe Domnul, zice profetul Osea. Dar numai El vindecă rănile noastre, iar venirea Lui e sigură ca ivirea zorilor.

• Ateii nu cred în Dumnezeu, ca să nu Îi plătească drepturi de autor!
• Cel mai oribil sclavagism este lipsa iubirii, păcatul. Dar prețul păcatelor noastre a fost achitat, suntem răscumpărați. Suntem liberi, nu mai suntem sclavi, de ce nu suntem recunoscători Eliberatorului? de ce atâta îndoială?!
• Dumnezeu Se milostevește de noi. Vede că toți suntem supuși morții. Și nu era potrivit bunătății divine să se strice cele făcute de El, cum zice sfântul Atanasie.
• Jertfa divină este un act al dragostei, nu al necesității.
• Prezența Lui este indispensabilă. Străduiește-te să Îl bucuri pe Domnul!
• Cine vrea să se realizeze va claca și Îl va pierde și pe Hristos.
• Creștinii fug de păcate, nu de realitate. Stăruința în dragoste atrage harul și alungă răul. De la cei plini de râvnă, harul rămâne neretras. Succesul ascetic este garantat de dragostea Lui. Ai grijă, umanismul diabolic se hrănește din arianism.

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie mâncat. Este hrana care ne satură foametea duhovnicească. Citind poezia profeților, ne îndrăgostim de Autor. Scopul vieții noastre nu este supraviețuirea lumească, ci înțelegerea voii divine și ascultarea față de ea. Mesia este urât de frații Lui fără un motiv anume, El nu le-a greșit cu nimic.

Din moment ce ne certăm pentru încă o felie de pizza, înseamnă că dragostea divină nu a înmugurit în inima noastră. Mesia este trimis pentru luminarea oamenilor. Ochii orbilor se vor deschide, zice profetul Isaia. Ochii noștri caută pe Domnul și El se va milostivi spre noi, întărește psalmistul David. Născuți în păcat, suntem orbi din naștere, nu vedem esențialul.

Personajul principal este Hristos, Lumina lumii. Lumina Lui este inepuizabilă. Hristos Însuși ne conduce la lumină, prin revărsarea harului. Nu există nimic mai măreț decât Sfânta Liturghie. Posibila nepăsare se datorează numai patimilor. Liturghia este o ripostă în fața decepțiilor. Mesia e generos: vrea ca toți să vedem, vrea ca toți să Îl vedem. Să nu fim orbiți de slavă deșartă.

Însărcinarea noastră este răspândirea Evangheliei. Când auzi o veste bună, cea mai mare bucurie este să o împărtășești cu alții. Nu te bucuri singur de victorie. Dar teologie se înțelege în genunchi. Cel mai mare risc al iubirii este să nu fie înțeleasă. Pacea sufletească vine după un război duhovnicesc. Pot iubi păsările fără să fiu membru în vreo asociație de ocrotire a lor, dar nu Îl pot iubi pe Hristos fără să aparțin Bisericii Lui. Doar trăind în Dumnezeu, omul poate găsi pacea. Pacea înseamnă curățenie, blândețe, bunătate, dragoste, absența conflictului. Cei ce nu înțeleg asta ar ucide pentru premiul Nobel pentru pace.

Hristos distruge ceva: iluziile.

Orice pedeapsă pune capăt unui lucru care – fără intervenție – ar putea continua indefinit.

Numai că pedeapsa poate fi iertată. Cel ce iartă așteaptă de la cel iertat o schimbare. Demonii pleacă numai alungați. Cum poate fi trăită o credință fără sacrificiu?! Doar ereticii nu vor să recunoască pe Mesia, îi deranjează chiar că vorbește despre David sau Avraam. Păstorul ne cheamă pe fiecare pe nume. Nu avem acces la noi înșine decât în Hristos. Drama nu este că nu am ajuns manageri, drama este că nu am devenit noi înșine. Hristos afirmă posibilitatea de a regăsi Viața, Viața divină, Viața absolută, Viața care a precedat lumea și timpul ei. Există și un alt Cuvânt decât cuvântul pe care îl vorbesc oamenii, un Cuvânt care vorbește altfel, spune altceva, Cuvântul lui Dumnezeu. E prea mare ECARTUL (distanța) între Auzire și Ascultare. Greșeala neascultării: ne facem că nu auzim, ne prefacem în ceva ce nu eram. Să redevenim COPII ai Tatălui plin de iubire.

Am vizionat cu deosebit interes emisiunea TV, al cărui invitat a fost jurnalistul Răzvan Bucuroiu. Sunt fascinat de acuratețea mesajului transmis, de articularea atâtor de multe idei esențiale! Sunt plin de încredere, văzând un apologet în cetate. Sunt bucuros, văzând puterea mărturisirii firescului, normalului, Frumosului. Mesajul creștin vizează învierea și veșnicia și este privit bizar de unele medii corporatiste. SĂ FIM NOI, să nu fim falși, duplicitari, ipocriți. Avem ce să spunem lumii, haideți să o spunem! Un mesaj pașnic, care inspiră realism și liniște, dar și curaj și trezvie. Ajung două ore săptămânal de rugăciune, comparativ cu orele fără număr de TV?! Important este să fim PE CALE, la capătul căreia se află Învierea, restul sunt accente de parcurs.

• Necrezând, nu am înțelege. Neiubind, nu am spera. Nemurind, nu am birui moartea. Neiertând, nu am găsi bucuria.
• Tinereţe interogativă, asociativă şi nedistributivă…
• Asociem tinereţea cu frumuseţea şi nu cred că greşim. Cu prospeţimea şi nu cred că ne înşelăm. Cu întrebarea şi nu cred că avem răspunsul. Cu vremea îndrăgostirii şi nu cred că suntem frustraţi. Cu sănătatea şi nu cred că suntem recunoscători. Cu vârsta mesianică şi nu cred că ne-am pierdut speranţa. Cu zâmbetul şi nu cred că vrem să fim trişti. Cu limpezimea şi nu cred că vrem să fim confuzi. Cu plinătatea vieţii şi cu veşnicia, cu lipsa grijilor şi a banilor, cu cântece şi pauze, cu muncă şi cu studiu.
• Copilărie întârziată a unei generaţii decepţionate de cotidian… Vise frânte ale unor tineri amăgiţi de poveşti siropoase. Manipulări viclene ale celor-plini-de-ură asupra inocenţilor.

Marius MATEI