Rescript 12

Omul se naște sclav și se visează rege. Ajuns rege, se visează zeu unic. Uită de unde a pornit. A pierdut ceva pe drum, în loc să acumuleze. În visul acesta, fericirea este absentă. Omul se naște spectator și se visează jucător. Ajuns jucător, se visează patron. Pierde plăcerea de a juca și vede totul ca pe o afacere. Construiește stadioane, vinde și cumpără. În visul acesta, motivația este greșită. Omul se naște călător și se visează director de gară. În visul acesta, riscă să piardă trenul.

Eliminat de la multe turnee, omul mai bine ar lua o pauză, sa vadă unde greșește și unde nu. Eduard Sava nu mai uită că smerenia și credința sunt două surori gemene, care nu se despart niciodată. Știe că un sportiv nu își permite să fie amator. Că nici creștinul nu ar trebui să fie încadrat la amatorism. Că Decalogul nu este facultativ. Când aude de tânăra care nu și-a vizitat de mulți ani mama văduvă și bolnavă (din comoditate), se gândește cât de mult își dorea să își vadă mama, atunci când strategic era în Făgăraș și nu era lăsat să își vadă încă mama, care îl credea mort.

Învierea nu este pentru amatori și microbiști. Nu poți fi creștin de duminică. Eduard nu se îngrijorează pentru copiii prea răsfățați, ci se roagă pentru ei și ia măsuri concrete pentru a ameliora considerabil comportamentul minorilor. Se bazează pe Antiparentigul biblic. I-a spus un duhovnic de la Argeș să citească Pildele lui Solomon și să se călăuzească după ele. Dacă va citi aceste rânduri, un singur detaliu nu îl va recunoaște.

Comunismul este cel mai SCHIZOID lucru posibil. Comunismul este satanizarea omului, infernalizarea lui oribilă. Este un război pe față declarat adevărului. Este ghidat de tatăl minciunii și al urii. Efectele lui încă se vor simți decenii bune. Însuși marele Maxim Gorki a remarcat că viața este o sclavie, deoarece omul face toată munca din datorie, nu din plăcere, de frica de pedeapsă, nu din iubire. Peruanul Mario Vargas Llosa merge mai departe, afirmând că nimeni nu poate fi fericit, decât dacă depășește bariera impusă de comunism, prin credință. În bătălia cu sine, continuă peruanul, există un singur pierzător.

Oglinda sufletului este Cartea. Aici, în această Carte, găsim tot ce avem nevoie. Daniel Turcea, poetul luminii, confirmă că prin Cartea aceasta, suntem chemați să ne împăcăm cu El, noi, cei ce L-am răstignit. Și tot acest poet descrie secretul frumuseții: Să nu fugi de durere! Asumarea suferinței este singura izbăvire de comunismul din noi. Rezultatul? Ni se face dor de eternitate. Uităm de frică și de tristețe, amintindu-ne mereu de viața veșnică.

Biruința asupra neantului este definitivă. Eduard Sava vorbește despre menținerea speranței de a ne uni cu Dumnezeu. Vorbește despre armoniile care sunt adânc imprimate în structurile lumii vii. Radiază de fericire, afirmând că fără Creator nu putem explica de ce lucrurile se petrec așa (și nu altfel). Tocmai constatarea limitelor ne deschide spre ceea ce ne depășește. Este fascinat de teologia Sfântului Maxim:

1.Tristețea înseamnă negăsirea sensului.

2.Ne lipsește un singur lucru: iubirea.

3.Timpul nu este nici zadarnic, nici gol, de vreme ce Hristos S-a născut și a înviat, iar timpul L-a văzut.

4.Creația ne arată cât de generos este Tatăl cu noi.

5.Dacă Dumnezeu Se face om și dacă Dumnezeu leagă omenirea de El, înseamnă că omenirea nu mai poate cădea din Dumnezeu.

6.Hristos S-a mutat în satele unde copiii mor de foame.

7.Pierzania este consolidarea definitivă a păcatului. Ca să nu ajungem acolo, luptăm împotriva uitării prin rugăciune neîncetată, prin post și prin împărțirea pâinii cu frații.