Rescript 14

Deși Îl credeau mort, cărturarii încă fierbeau de ură împotriva Lui. Anul 1816 a fost numit “anul fără vară”. Anul curent să fie “anul fără ură”. Fără dușmănie, fără ceartă, fără tulburare. Fără fierbere împotriva Lui. Fără pesimism, fără deznădejde, fără îngrijorare. Anul MINUS: eliminăm total ura. Abia apoi putem adăuga iubire eliberatoare și putem exclama împreună cu prietenul Silvestru: Cum ai gustat viaţa de om, Dumnezeule!

Plin de ură, omul nu se poate ruga. După ce L-a vândut, Iscarioteanul nu s-a mai putut ruga. Sfântul Ioan din Kronstadt remarcă: Ţi se pare că te rogi, dar ai încetat de mult să o faci! După o rugăciune nevrednică, sufletul bolește. Dacă te rogi, te eliberezi de tot ce te macină. Aleargă la cel care iartă greşelile! Să ceri  înţelepciune de la Înţelepciune. Ține-te de El cu toată puterea! Gândurile să nu ți se împrăștie precum nisipul din palmă. Nu prefera copia originalului. Ori de câte ori nu te rogi și ridiculizezi sfințenia, te afli într-o stare jalnică. Prin iubire dobândești un larg orizont sufletesc. Bagă de seamă, El vede tot cu ochii Săi scânteietori! Fii ca un prunc! Pruncul nu se îngrijorează de haine, el simte iubirea și îi este de ajuns. Când vorbești cu Împăratul, nu te uiți pe geam, ci ești atent la El. Numai ție îți e frică să nu dai prea mult, Lui nu. Nu cunosc nici un om care să fii ajuns în rai prin comoditate.

Sfinte Ioane din Kronstadt, vorbește-mi despre Dumnezeu, eu încep să Îl uit, aici, în suburbia Florești Triaj! Știu că Dumnezeu nu a făcut raiul ca să îl țină gol, dar ura nu poate intra acolo. Nu lumina produce mizeria dintr-o încăpere, ci doar o evidențiază. Am recâștigat tot ce pierduse Adam. Nu ni se cere rațiune sclipitoare (nu doar geniile se mântuiesc), ci inimă curată, lipsită de GOLĂNIE. Liturghia este un pom înflorit în Edenul inimii noastre. Câtă vreme există Liturghie, există mântuire.

Nu suntem egoişti atunci când recunoaştem că în primul rând ne dorim binele propriu, suntem egoişti atunci când nu suntem de acord cu ceilalţi când ei recunosc că îşi doresc binele. Legea divină, învăţătura lui Dumnezeu, cere omului să trăiască conform naturii, ţinând calea de mijloc, încât el să mănânce cu măsură ceea ce are de mâncat, să bea cu măsură ceea ce îi este îngăduit să bea, mai departe cu măsură să aibă grijă de ceea ce ţine de familie, să exercite dreptatea şi disponibilitatea în relaţie cu alţii în comunităţile în care trăieşte. Nimeni nu este atât de bătrân încât să nu spere că mai trăiește un an, că mai are un sezon la dispoziție să se schimbe.

Cel mai durabil capital este încrederea în Dumnezeu. Cel ce studiază toată Biblia nu mai are timp ca să o încalce. Nu există suferință pe care El să nu o poată vindeca. Nu ajunge să nu fim bolnavi, trebuie să fim din ce în ce mai sănătoși. Cu prețul propriei Sale morți, Dumnezeu ne dăruiește bucuria veșnică.

Până azi, El nu încetează să săvârșească minuni. El Se odihnește în sufletele smerite. Nimic nu dezrădăcinează buruienile otrăvitoare mai bine decât smerenia. Inima este un pământ în care spinul nu mai trebuie să mai crească. Cei ce trăncănesc, să nu mai trăncănească. Cei ce defaimă, să nu mai defaime. Cel ce urăște, să nu mai urască.