Rescript #17

Nepotul părintelui Stăniloae, Dumitru Ionescu: „Sincer să fiu, când se vorbește despre incinerare, am senzația că noi oamenii ne înțelegem ca fiind niște rachete, care după decolare, ardem o treaptă a rachetei, pentru ca restul să zboare mai departe. Eram tânăr când am luat cartea lui Stephen Hawking convins fiind că, împreună cu el, voi găsi ușor în cosmologie dovada existenței lui Dumnezeu. Au ajuns primele 30 de pagini pentru a trăi senzația că mă aflu noaptea în pădure și că am uitat acasă lanterna”.

Câteodată, pentru a înțelege mai mult, trebuie să știi mai puțin, zice Ethan Hawke, în Reguli pentru un cavaler. Să nu declari niciodată că ești cavaler, ci comportă-te ca atare. Ceea ce unora li se pare prea devreme este, de fapt, prea târziu. Nu renunțăm să parcurgem Calea doar pentru niște gropi. Nu cedăm, oricât s-ar încerca acreditarea ideii că suntem înconjurați doar de criminali.

Am făgăduit de mii de ori, dar am mințit. Capul Lui e plin de spini. Fața e plină de scuipări. Obrazul, de pălmuiri. Urechile, de hule. Gura, de oțet. Spatele, biciuit. Mâna, plină de cuie. Coasta Lui, însulițată. De dincolo de moarte, lumina Lui ne aduce fericire maximă.

Zu își permite să dea sfaturi cum să îți petreci Paștele pe Facebook. Realitatea surprinsă este dureroasă: Prea multe selfie-uri cu activități care mai bine rămâneau discrete. Prea multe detalii fără relevanță. Nu este decât o banalizare în reluare: E păcat să îți schimbi poza de profil în Săptămâna Mare, e indicat să anunți dacă ții post, să etichetezi minim 50 de prieteni la poza cu mielul, să anunți că faci shopping, să faci un live de Înviere și să numeri like-urile de la postările cu urări. Dincolo de ironie, cred că exagerăm cu FB-ul. Cum zice RB, Domnului să ne logăm.