LOADING

Type to search

Editoriale

Reset. Agendă catehetică despre sfinți și animale (I)

Share

Credința nu se găsește, credința se naște în sufletul nostru. Locul nostru nu este aici. Locul nostru este lângă Hristos înălțat. Hristos câștigă mereu și nu pierde niciodată. A trăi creștinește este imposibil. Posibil este doar a învăța să murim creștinește. Cea mai mare bogăţie este una singură şi nu poate fi înlocuită: este aceea de a fi veşnic cu Dumnezeu. Nu este nevoie să înțelegi rugăciunea, cel rău o înțelege și pleacă. Treaba diavolului este să îndruge multe, treaba noastră este să nu îl ascultăm. Adevărul nu poate fi găsit niciodată într-o carte proastă. Prin crez, descoperim insula fabuloasă a credinței, o zonă de liniște și fericire, la fel de reală precum respirația sau rotația anotimpurilor. Crezul merge mai departe, propunându-ne explorarea munților (sfinții), a câmpiilor (rugăciunea), a râurilor (Tainele) și a adăpostului (Biserica) de pe această insulă minunată, detașată de oceanul lumii corupte. Mai avem loc în agenda noastră și de Dumnezeu?

În secolul al XVII-lea au fost contestați sfinții. În secolul al XVIII-lea au fost contestate minunile. În secolul al XIX-lea au fost contestate cărțile Bibliei. În secolul al XX-lea au fost contestați preoții. În secolul al XXI-lea sunt contestați toți creștinii.

În primul an de propovăduire publică, Hristos vorbește despre Împărăție. În al doilea an, vorbește despre Biserică. În al treilea an, vorbește despre viața veșnică.

 

Deși toți vor să trăiască, nu toți vor să intre în Arca lui Hristos. Suntem așteptați și noi, paraziții. Este în primejdie o icoană prețioasă: icoana lui Hristos din noi. Omul care nu devine înger ajunge bestie. În Alpi, unele animale care hibernează mor în timpul iernii. Fiecare primăvară este o adevărată înviere.

În Egipt, sălbăticiunile s-au închinat Pruncului venit în exil, în timp ce oamenii nu i-au dat apă, ci i-au furat sandalele.

În acest univers căzut, șoarecii nu au nici o șansă în fața vulpilor prădătoare. În Biserică avem totul, ca o veveriță în pădurea de conifere. Capra neagră rezistă iernii aprigi doar pentru că se termină curând, altfel nu ar fi supraviețuit. În anotimpul cald poate supraviețui doar la mare altitudine, unde temperatura este potrivită și hrana din abundență.

Pentru marmote, vara este atât de scurtă, încât sunt mereu pe fugă. Una dintre iernile viitoare va fi letală. Mistrețul nu poate fugi de lupi, așa că este nevoit să îi înfrunte. Cu curajul lui, îi respinge. Știe însă că lupii vor reveni. Pe măsură ce fagul înfrunzește, salamandrele se trezesc din somnul iernii. Unele animale au văzut anotimpurile venind și plecând de multe ori. Pentru altele, toate lucrurile sunt noi.

Cu cât fluviul se apropie de vărsarea în mare, cu atât labirinturile se înmulțesc. Violența este singura opțiune doar în lumea animală. Rezistăm în infernal frigului doar pentru că Hristos scurtează zilele chinului nostrum, nu pentru măiestria și abilitățile noastre. Supraviețuim doar la înălțime, unde șarpele nu mai amenință. Chiar dacă haita atacă turma, Păstorul are grijă de fiecare oaie. Cu cât Hristos este mai aproape, cu atât ispitele se înmulțesc.

Înțelepciunea divină nu are hotar. Orice suflet care nu se hrănește cu rugăciune se urâțește. Sfântul cu gură de aur ne zice că Dumnezeu nu a vorbit prin Pitagora, deoarece acesta era plin de slavă deșartă. În schimb, sfinții sunt plini de smerenie, martiri răbdători pentru Hristos. Problema principală este dacă oamenii știu adevărul despre ei înșiși.

Creștinul nu se folosește de celălalt ca de un pahar de unică folosință, pe care îl aruncă la coș după epuizare.

Creștinul respinge cultul trupului dezgolit, deoarece știe că desfrânarea este idolatrie. Unde sunt puii de crocodile, e și o mamă. Unde este un păcat, e și urzitorul lui. Pescuitul pe Zambezi sau orice altă excentricitate nu alungă monotonia vieții desfrânate. Pescuitul este interesant când prinzi ceva, nu când pescarul este cel capturat de duhuri ostile. Sunt aventurieri care caută șarpele de Gabon, chiar dacă este extrem de periculos, dar nu caută ceea cu le-ar putea aduce fericirea. Greu să te întâlnești cu Hristos, când cauți șerpi. Cauți exact în direcția opusă. Mai ales dacă nu mergi la dispensar nici când ești mușcat de viperă.

Aventurierii beau apă cu gust de balegă, ca să fie feriți de insecte, dar nu vor să audă de apa vieții. Vor o adrenalină scurtă și intensă. Nu este nevoie să știm cum este în infern, ca să apreciem mai mult paradisul. Nici o insectă nu poate privi în sufletul nostru, doar Hristos o poate face. Dacă intri de bună voie în capcană, nu ai nici o scăpare.

Sâsâitul viperei și răgetul leului nu aduc decât teroare. Mușcătura viperei ucide în 36 de minute. Singura soluție este să eviți zonele periculoase. Întregi specii de rinoceri au dispărut încă din 2003. De vreme ce Hristos e în paradis, omul nu mai dispare ca specie.

 

Marius MATEI

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up