LOADING

Type to search

Editoriale Stiri Generale / Evenimente

Șaguna nemuritorul

Share

Pe 13 februarie 1849, mitropolitul ortodox transilvanean Andrei Saguna prezenta impăratului austriac Franz Ioseph Petitiunea…, prin care se cerea recunoasterea natiunii romane.

În același an, Soren Kierkegaard publica Maladia mortală, iar Charles Dickens scria David Copperefield. În 1849, se sărbătoreau abia 9 ani de când doctorul Pravaz inventase seringa. Ca să înțelegem contextul: în același an (prin Prier) Ungaria își declarase independența față de Austria. În Rusia, Dostoievski este deportat. În Italia, Garibaldi apără Roma de francezi. Europă zbuciumată… Danemarca devine monarhie. În Țara Românească va domni Barbu Știrbei (din iunie). Și cine e Austria? Cea care înăbușă rebeliunea maghiară (cu ajutor rusesc) și cea care asediază 4 luni (și învinge) Veneția.

Șaguna merge la Viena, ca și cum azi mitropolitul s-ar duce la Berlin, la Washington sau la Londra... Merge curajos, necerând nimic pentru sine. E foarte vie legenda conform căreia Șaguna a fost pus la un dineu nu în prim-plan, ci undeva în spate, iar sfântul a replicat ironiilor: Fruncea mesii e unde stau io… (Când ridică el masa, toți pleacă, chiar dacă nu fusese pus la masa principală). Șaguna este figura cruciatului evlavios, care se roagă trei ore pe zi în fiecare dimineață, care postește aspru, care dă mărturie despre adevăr. Și mi-i tare drag vlădica Andrei Șaguna, pentru că model i-a fost și mitropolitului Bartolomeu (care a urmărit principiile lui misionare).

Șaguna este omul care stă drept în fața istoriei, alături de Ignatie Briancianinov, Nicolae Velimirovici sau Ioan de Kronstandt, Ioan Maximovici de Shanghai, Tihon de Moscova sau Tihon de Zadonsk. În galeria sfinților, se bucură împreună cu un Meletie Antioheanul, Hristea Albanezul, Eulalia Catalana sau Alexie, făcătorul de minuni. Sfântul Andrei Șaguna scoate Ardealul din criză. Îi redă demnitatea. Îi reamintește credința. Anul 1849 este și perioada în care holera decimează Europa, Timișoara este asediată 4 luni de către revoluționarii maghiari. În acest an se năștea Pavlov, dar mureau Strauss, Chopin și Edgar Allan Poe.

Încă de când era diacon (precum odinioară Atanasie Alexandrinul), Șaguna declara: „Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc și cu voia către tot ce e adevărat, plăcut și drept să-i îndrum”. Fin strateg, îl va chema la un congres bisericesc (ținut la Sibiu) și pe Avram Iancu. Nu a jucat la dublu, nu a făcut compromisuri, ci a rămas arhiereu al lui Hristos. Mitropolitul Antonie Plămădeală l-a cinstit enorm: Șaguna a fost un dangăt de clopot care a trezit din amorțire conștiințe și destine, a redat speranțe și vigoare, a pus plugul în brazdă și a dezțelenit ceea ce amenința să devină pârloagă. Florian Bichir îl numește Moise al ardelenilor, iar Virgil Lazăr îi spune Apostol modern. Prin credința, nădejdea și dragostea lui, rămâne nemuritor.

Șaguna face parte din cele șapte minuni ale ortodoxiei românești (pe care le vânează Florian Bichir), alături de moaștele (capul) Sfântului Gheorghe (păstrat la mănăstirea Bârda, Timiș),crucile de piatră de la Dervent, Constanța (unde s-a încreștinat pașa Ali Ahmet), părintele Teofil de la Sâmbăta (care mergea de 1 Decembrie, la Cluj, la o seară duhovnicească, dar tinerii mergeau puhoi-puhoi în sens invers, spre artificiile din piață, care avea fața luminată ori de câte ori vorbea despre Dumnezeu), pustnicul de la Postăvaru (Onufrie, nebun întru Hristos, poate ultimul nostru pustnic), moaștele mirelui de la Cana (apostolul Simon Zilotul/Râvnitorul, păstrate la biserica bucureșteană Podeanu) și icoanele sângerânde de la Siliștea-Gumești, Teleorman (peste 70 de icoane izvorâtoare de mir și sânge). Și minunile se cuantifică de 70 de ori câte 7, nu se epuizează vreodată.

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *