Schimbarea

În timp ce ţara arde la propriu doborâtă de foc şi de căldura soarelui, «babele» se piaptănă. Ba se scarmănă una pe alta scoţând la iveală păcate vechi şi noi pe care ni le arată ca să vedem cu cine avem de-a face şi să ne purtăm ca atare. Iar noi,cuminţi şi răbdători , înghiţim din nou găluşca, ne lăsăm păcăliţi de « vorba dulce mult aduce » şi tot aşteptăm să zboare  porumbelul pe deasupra Casei poporului.

Toate acestea peste preţurile scăpate de sub control şi locurile de muncă reduse la limită,peste alocaţiile şi pensiile tăiate dintr-un foc şi altele. Dar ce le pasă lor de miile de români ajunşi slugi în ţări străine, de familiile destrămate , de copiii lăsaţi la uşa bunicilor sau de bătrânii care nu-şi mai permit măcar banala aspirină ?

Se pândesc una pe alta,, zâmbesc a râde,pasă-mi-te adversara-i mincinoasă, iar ea – babă vrednică,cinstită şi fidelă “nici usturoi n-a mâncat nici gura nu-i miroase ». Cea mai bătrână, « trecută prin ciur şi dârmon »ştie mai bine cum stă treaba şi aşteaptă s-o vadă pe oponentă cum « dă cu oiştea-n gard »ca apoi s-o ia frumuşel de moaţe şi s-a scuture bine. Tânăra,băţoasă şi ea nu se dă dusă nici s-o pici cu ceară că tare-i bun locşorul pe care l-a ocupat (fie vorba-ntre noi, cotizând nu glumă !) Prestaţia ei ar fi putut fi răsplătită generos dacă nu se băgau şocăriţele din tabăra adversă. Cum-necum au găsit o hibă în producţiile juridice ale fandositei din vârful pomului şi caută s-o dea jos dar nu-i chip. Poţi să arunci tu cu pietre cât pofteşti ! Degeaba ! Are ghiare ,orătania şi se ţine bine. Şi ce clonţ ! Toată ograda vede că-i neagră numai ea ţipă ca-n gură de şarpe că nu-i adevărat :e curată ca neaua !

Noi vrem dreptate “ dar nu pentru căţei!”

Mai deunăzi am surprins un mic dialog:

-          Ai fost la votare ?

-          Nuu !

-          Eu am fost că vreau să scap mai repede de ăştia !

De fiecare dată când vine românul în faţa urnelor o face cu speranţa că prin votul său va schimba ceva în bine şi « viaţa lui va înflori ca finicul » datorită celor pe care i-a ales ca să-l fericească.

Însă, spre nedumerirea şi necazul său primeşte altceva, uneori chiar opusul bonusurilor pe care le aştepta. Trecând prin campanii electorale mai dese decât oriunde în lume românul, îşi ia de fiecare dată porţia de dezamăgire,totuşi nu se lecuieşte şi dintr-o inocenţă ancestrală care-l face să-şi spună că-i « rău cu rău dar mai rău fără rău »participă la circ pentru că şi-a câştigat un drept pe care vrea să şi-l exercite. Sătul de figurile care defilează prin faţa lui ca la paradă votează totuşi aceeaşi Mărie cu altă pălărie sperând că cei plecaţi din sânul poporului odată ajunşi sus îşi vor aminti cândva de cei care i-au propulsat acolo.

Că asta nu se întâmplă se vede foarte clar în deciziile politice,sociale şi economice pe care aceştia le iau în numele tuturor fără a ţine cont de specificul cultural ,moral,spiritual,geografic etc al poporului pe care chipurile îl reprezintă.Dar nici noi,votanţii ,aspiranţi la bunăstare,egalitate şi dreptate nu vedem dincolo de nevoile noastre diurne .Ce se plămădeşte în copaia democraţiei prin girul pe care l-am acordat unei persoane sau alta n-o să aflăm niciodată căci transparenţa mult fluturată după Revoluţie s-a pierdut în ceaţa intereselor personale şi de partid.Şi pas de mai spune ceva căci totul se desfăşoară după regulile democraţiei prin reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale,etnice,religioase etc.

Schimbarea în bine pe care o aşteptăm de la cei care ne conduc întârzie să se producă dar sperăm în continuare,înjurăm,transpirăm,alergăm,stăm la cozi,şi ne purtăm la fel dintr-o rutină adânc înfiptă în noi fără de care nici n-am putea exista.

Această schimbare pe care o reclamăm la cei pe care i-am ales în fruntea ţării nu ne-o propunem şi nouă de parcă societatea în care trăim ar fi alcătuită numai din conducători.De bună seamă că aşteptările noastre sunt multe şi diverse în ceea ce priveşte pătura conducătoare şi privilegiată deoarece cam tot folosul muncii noastre se îndreaptă spre multitudinea de reţele ale aparatului de stat modern care aparent sunt spre beneficiul cetăţeanului dar constituie de fapt o povară greu de purtat.

Schimbarea pe care o aşteptăm de la alţii trebuie să înceapă mai întâi cu noi dar nu numai la faţă ci în profunzimea faptelor şi a gândurilor noastre.Dacă noi toţi ne vom schimba în bine şi cei care vor ieşi din rândurile noastre – viitori parlamentari,preşedinţi,prefecţi ,consilieri,primari vor şti să facă binele.

Dar pentru că « Vremea este să lucreze Domnul că oamenii au stricat Legea Ta ! » se impune mai mult decât orice,mai repede ca oricând şi mai stringent decât salariile, pensiile , subvenţiile, modernizarea străzilor etc să ne plecăm în faţa Domnului şi să ne rugăm. Nu-i nevoie de multă ştiinţă pentru asta. Au avut grijă înaintaşii noştri şi ne-au alcătuit rugăciuni pe sufletul şi pentru nevoile noastre. Sunt actuale şi la îndemâna tuturor.

Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului : « Auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ţie;ocroteşte-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ şi cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstorilor noştri sfinţenie ca să privegheze şi să ocârmuiască sufletele noastre ;ocârmuitorilor de oraşe – înţelepciune şi putere ; judecătorilor – dreptate şi necăutare la faţă ; învăţătorilor –  minte şi smerită înţelepciune ; soţilor – dragoste şi înţelegere ; fiilor  – ascultare ; asupriţilor – răbdare ; asupritorilor – frică de Dumnezeu ; celor mâhniţi – răbdare şi bucurie duhovnicească ;neînfrânaţilor – înfrânare şi nouă tuturor – duhul înţelepciunii şi al cucerniciei,duhul blândeţii ,duhul curăţiei şi al dreptăţii.

Aşa , Doamnă Preasfântă , milostiveşte-te asupra noastră şi asupra neputinciosului tău popor …».

Oare ne va auzi Domnul ? Un lucru însă este cert: avem nevoie de intervenţia Lui.

Lumea Credintei

admin

1 comment on “Schimbarea

  1. Stelian Gombos august 7, 2018 at 10:18 - Reply

    Schimbarea…

    Cred că cei mai mulţi dintre noi am stat, la un moment dat, şi ne-am gândit ce mult a însemnat/a cântărit o schimbare/o anumită schimbare în viaţa noastră!…
    Şi, da, curat lucru: contează foarte mult o schimbare, adevărată, în viaţa noastră!…
    Într-adevăr, schimbarea, este, cu adevărat, un act, un gest, un semn al providenţei divine. Este o manifestare a dragostei, a purtării de grijă şi a proniei dumnezeieşti.
    Altfel spus, este o capacitate dar, mai ales, o şansă, poate unica, poate singura, ce ne poate face pe noi altfel; adică aşa cum am fost sau aşa cum ar trebui să fim!…
    Pornind de la schimbarea, în plan fizic, psihic, personal, profesional, social, trupesc şi sufletesc şi ajungând până la cea în plan moral, spiritual şi duhovnicesc, schimbarea este antidotul plictisului, al blazării, al rutinei, al uzurii, al plafonării adică al involuţiei, al deteriorării, alterării şi degradării!…
    Cu alte cuvinte, schimbarea (poate) aduce căinţă şi pocăinţă, convertire şi îndreptare, luminare sau clarificare, limpezire ori lămurire, încurajare şi îmbărbătare, mai bine aspus, schimbarea aduce (înapoi) ceea ce ne lipsea, cee ace ne doream sau, mai corect spus, cee ace ne trebuia, fiindu-ne absolut necesar şi de maximă trebuinţă ori necesitate!…
    De aceea, dincolo de indispensabilitatea ei, schimbarea produce multă bucurie, veritabil curaj şi eficient optimism, provocând abordări şi orizonturi noi, mult folositoare şi autentic ziditoare nouă, tuturor!…
    Fără, însă, a declanşa cine ştie ce reforme, rebeliuni ori revoluţii, schimbarea treuie să existe, măcar o singură data, în viaţa fiecăruia dintre noi, având parte, în jurul nostru, de atâtea exemple, modele, pilde sau mărturii de oameni care şi-au schimbat, cu adevărat, viaţa şi vieţuirea, atitudinea şi comportamentul, orientarea sau orizontul, activităţile, acţiunile, preocupările sau îndeletnicirile lor, ajungând a fi: din răi buni, din buni tot mai buni, din superficiali serioşi, responsabil şi profunzi, din egoişti altruişti, din zgârciţi milostivi, din aroganţi simpli, umili şi smeriţi, din ignoranţi cercetători, cititori şi cunoscători şi, aşa mai departe!…
    Căci, “viaţa ta se va schimba numai atunci când tu te vei schimba!” – Jim Rohn sau, “fii tu însuţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!” – Mahatma Gandhi
    Practic, viaţa noastră este un parcurs care constă în asemenea schimbări, providenţiale/proniatoare, care, dacă sunt corect percepute şi serios asumate ori însuşite, sunt cruciale, ducând la modificarea, transformarea şi, de ce nu, chiar la transfigurarea/convertirea noastră, ele fiind momente/prilejuri de sinceră şi profundă revelaţie sau descoperire, a lui Dumnezeu, a semenilor noştri şi, în special, a noastră, a eului şi sinelui nostru, al fiecăruia!…
    În fond, într-o lume plină de singurătate şi de egoism, de brutalitate, cinism şi dualism, viclenie şi meschinărie, merită a trăi şi a consuma, până la capăt, oportunitatea ori şansa schimbării, care de fapt, ne (rea)duce la noi înşine, la omul din noi şi de alături şi, îndeosebi, la Dumnezeu, Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie fiind plină de asemenea pilde/exemple memorabile, sfinţitoare, tămăduitoare şi, mai ales, mântuitoare!…
    Aşadar, haideţi să nu uităm că o schimbare poate fi un binecuvântat prilej de bucurie, fericire, comuniune, comunitate, viaţă, veşnicie şi mântuire!…
    Altfel spus, să ne rugăm lui Dumnezeu să ne (mai) ofere ocazia/şansa unei asemenea schimbări, reale, sincere, autentice şi adevărate iar noi, între noi, oamenii, să ne (mai) schimbăm, cu mult folos, punând început bun şi devenind sănătoşi, frumoşi şi bucuroşi!…
    În altă ordine de idei, vom sublinia şi reţine că, altminteri, astăzi, schimbarea este un concept foarte vehiculat. Dacă vreţi, este un fel de emblemă a timpului. Aproape tot contextul existenţei umane s-a schimbat faţă de nu mult timp în urmă, să zicem unul-două secole: societatea, moravurile, tehnologia, sistemul politic şi economic etc. Şi această transformare nu dă semne că ar ajunge la vreo finalitate. Practic, nu ştim dacă există vreo finalitate sau am intrat doar într-un cerc vicios. Gen schimbarea schimbării sau eterna schimbare. Iar motivaţia acestei schimbări este, cum altfel, decât binele, al meu, al tău, al lui, al nostru, al tuturor.
    Şi, totuşi, dincolo de toate acestea, din punct de vedere duhovnicesc, (doar) pocăinţa este cotitura/schimbarea vieţii, răsturnarea gândurilor, schimbarea inimii ce ne întoarce cu faţa către Dumnezeu într-o nădejde plină de bucurie şi freamăt, în încrederea că, chiar dacă nu merităm mila lui Dumnezeu, Iisus Hristos a venit pe pământ nu ca să judece, ci ca să mântuiască, a venit nu la cei drepţi, ci la cei păcătoşi.
    În concluzie şi încheiere, vom afirma/susţine că pocăinţa – schimbarea trebuie să înceapă anume de la această nădejde în dragostea lui Dumnezeu, dimpreună cu nevoinţa, o nevoinţă dusă cu bărbăţie şi curaj, în care ne obligăm să trăim aşa cum trebuie şi nu cum am trăit până acum. Fără asta Dumnezeu nu ne va mântui; după cum spune Iisus Hristos: nu oricine spune „Doamne, Doamne” va intra în Împărăţia lui Dumnezeu, ci doar cei ce vor aduce roadele ei. Iar pe aceastea le cunoaştem cu toţii: pacea, bucuria, dragostea, răbdarea, înfrânarea, smerenia – toate aceste roade minunate pot încă de pe acum schimba, transforma pământul în rai, dacă am putea să le rodim asemenea unui pom, plin cu fructe!…
    (Cf. Mitropolitul Antonie de Suroj, Bucuria pocăinţei, Editura Marineasa, Timişoara, 2005, p. 39).
    Mai adăugăm/mai remarcăm încă ceva: vecin, rău şi viclean, mai cu seamă pentru cei neîntăriţi şi pentru cei care abia încep să se nevoiască, sunt schimbările sau prefacerile firii noastre omeneşti, fire supusă slăbiciunilor, coroziunii şi neputinţelor specifice. Ele seamănă cu condiţiile climaterice, care se schimbă sau se transformă. Acestea nu sunt permanente, ci trecătoare!…
    De aceea nu trebuie să ne înfricoşeze, încât să schimbe cursul vieţii noastre duhovniceşti. În acest sens avem (şi) pilda marinarilor. Ei nu încetează să călătorească pentru că marea devine primejdioasă în momentul furtunii. Leagă puţin timp corabia la ţărm şi aşteaptă. După aceea îşi continuă călătoria fără să mai fie preocupaţi de furtună.
    După cădere, suntem condamnaţi pe viaţă la a avea parte de asemenea schimbări: odată cu primul păcat, omul şi-a pierdut personalitatea, a devenit victima influenţelor şi este supus schimbărilor. Niciodată el nu rămâne stabil/statornic pe o poziţie, pe o simţire, pe o idee sau pe o opinie.
    Asupra caracterului omului se exercită, în acest sens, influenţe din partea cuvintelor, gândurilor, lucrurilor, persoanelor, dietei, climei şi, în general, din partea a tot ce i se întâmplă, zilnic, cotidian. Adăugaţi la toate acestea şi uneltirea drăcească/diavolească, cea care afectează stabilitatea/rezistenţa simţirilor. Tot acest labirint al schimbărilor diminuează, stinge zelul şi toceşte râvna.
    Aceste asemenea schimbări trebuie tratate cu mult dispreţ; de asemenea, este nevoie de credinţă tare şi fierbinte în Pronia dumnezeiască, de râvnă după Dumnezeu şi de sfatul celor încercaţi. Cunoscând diavolul că forţa noastră motrice este râvna dumnezeiască, entuziasmul şi zelul şi mărinimia, se întoarce împotriva acestora pentru ca să ne dezarmeze şi să ne descurajeze.
    Există şi schimbări pe care le provoacă numai greşelile noastre personale, ori de câte ori încălcăm poruncile şi suntem, astfel, lipsiţi de harul dumnezeiesc, pe care l-am întristat prin culpa şi vinovăţia noastră.
    Pentru aceste schimbări este nevoie de multă pocăinţă şi de sinceră smerenie pentru ca să se vindece, să se tămăduiască.
    Este nevoie de adevărat curaj şi de reală atenţie – iar nu de frică – pentru ca să nu se întrerupă strădania cea demnă de laudă şi de râvna nevoitorilor.
    (Cf. Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, p. 113-114).
    De aceea, Sfinții sunt modele vii de nevoinţă, schimbare şi simplitate, exemple grăitoare de golire a e-ului, schimbat, metanoizat, pentru a-I face loc lui Dumnezeu. Patericul este plin de asemenea mărturii ale bătrânilor nevoitori, care prin schimbarea/transformarea vieţii lor s-au apropiat de Dumnezeu, cercetaţi fiind de Duhul Sfânt, Mângâietorul!…

    Stelian Gomboş

    https://steliangombos.wordpress.com/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.