Schimbarea

În timp ce ţara arde la propriu doborâtă de foc şi de căldura soarelui, «babele» se piaptănă. Ba se scarmănă una pe alta scoţând la iveală păcate vechi şi noi pe care ni le arată ca să vedem cu cine avem de-a face şi să ne purtăm ca atare. Iar noi,cuminţi şi răbdători , înghiţim din nou găluşca, ne lăsăm păcăliţi de « vorba dulce mult aduce » şi tot aşteptăm să zboare  porumbelul pe deasupra Casei poporului.

Toate acestea peste preţurile scăpate de sub control şi locurile de muncă reduse la limită,peste alocaţiile şi pensiile tăiate dintr-un foc şi altele. Dar ce le pasă lor de miile de români ajunşi slugi în ţări străine, de familiile destrămate , de copiii lăsaţi la uşa bunicilor sau de bătrânii care nu-şi mai permit măcar banala aspirină ?

Se pândesc una pe alta,, zâmbesc a râde,pasă-mi-te adversara-i mincinoasă, iar ea – babă vrednică,cinstită şi fidelă “nici usturoi n-a mâncat nici gura nu-i miroase ». Cea mai bătrână, « trecută prin ciur şi dârmon »ştie mai bine cum stă treaba şi aşteaptă s-o vadă pe oponentă cum « dă cu oiştea-n gard »ca apoi s-o ia frumuşel de moaţe şi s-a scuture bine. Tânăra,băţoasă şi ea nu se dă dusă nici s-o pici cu ceară că tare-i bun locşorul pe care l-a ocupat (fie vorba-ntre noi, cotizând nu glumă !) Prestaţia ei ar fi putut fi răsplătită generos dacă nu se băgau şocăriţele din tabăra adversă. Cum-necum au găsit o hibă în producţiile juridice ale fandositei din vârful pomului şi caută s-o dea jos dar nu-i chip. Poţi să arunci tu cu pietre cât pofteşti ! Degeaba ! Are ghiare ,orătania şi se ţine bine. Şi ce clonţ ! Toată ograda vede că-i neagră numai ea ţipă ca-n gură de şarpe că nu-i adevărat :e curată ca neaua !

Noi vrem dreptate “ dar nu pentru căţei!”

Mai deunăzi am surprins un mic dialog:

–          Ai fost la votare ?

–          Nuu !

–          Eu am fost că vreau să scap mai repede de ăştia !

De fiecare dată când vine românul în faţa urnelor o face cu speranţa că prin votul său va schimba ceva în bine şi « viaţa lui va înflori ca finicul » datorită celor pe care i-a ales ca să-l fericească.

Însă, spre nedumerirea şi necazul său primeşte altceva, uneori chiar opusul bonusurilor pe care le aştepta. Trecând prin campanii electorale mai dese decât oriunde în lume românul, îşi ia de fiecare dată porţia de dezamăgire,totuşi nu se lecuieşte şi dintr-o inocenţă ancestrală care-l face să-şi spună că-i « rău cu rău dar mai rău fără rău »participă la circ pentru că şi-a câştigat un drept pe care vrea să şi-l exercite. Sătul de figurile care defilează prin faţa lui ca la paradă votează totuşi aceeaşi Mărie cu altă pălărie sperând că cei plecaţi din sânul poporului odată ajunşi sus îşi vor aminti cândva de cei care i-au propulsat acolo.

Că asta nu se întâmplă se vede foarte clar în deciziile politice,sociale şi economice pe care aceştia le iau în numele tuturor fără a ţine cont de specificul cultural ,moral,spiritual,geografic etc al poporului pe care chipurile îl reprezintă.Dar nici noi,votanţii ,aspiranţi la bunăstare,egalitate şi dreptate nu vedem dincolo de nevoile noastre diurne .Ce se plămădeşte în copaia democraţiei prin girul pe care l-am acordat unei persoane sau alta n-o să aflăm niciodată căci transparenţa mult fluturată după Revoluţie s-a pierdut în ceaţa intereselor personale şi de partid.Şi pas de mai spune ceva căci totul se desfăşoară după regulile democraţiei prin reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale,etnice,religioase etc.

Schimbarea în bine pe care o aşteptăm de la cei care ne conduc întârzie să se producă dar sperăm în continuare,înjurăm,transpirăm,alergăm,stăm la cozi,şi ne purtăm la fel dintr-o rutină adânc înfiptă în noi fără de care nici n-am putea exista.

Această schimbare pe care o reclamăm la cei pe care i-am ales în fruntea ţării nu ne-o propunem şi nouă de parcă societatea în care trăim ar fi alcătuită numai din conducători.De bună seamă că aşteptările noastre sunt multe şi diverse în ceea ce priveşte pătura conducătoare şi privilegiată deoarece cam tot folosul muncii noastre se îndreaptă spre multitudinea de reţele ale aparatului de stat modern care aparent sunt spre beneficiul cetăţeanului dar constituie de fapt o povară greu de purtat.

Schimbarea pe care o aşteptăm de la alţii trebuie să înceapă mai întâi cu noi dar nu numai la faţă ci în profunzimea faptelor şi a gândurilor noastre.Dacă noi toţi ne vom schimba în bine şi cei care vor ieşi din rândurile noastre – viitori parlamentari,preşedinţi,prefecţi ,consilieri,primari vor şti să facă binele.

Dar pentru că « Vremea este să lucreze Domnul că oamenii au stricat Legea Ta ! » se impune mai mult decât orice,mai repede ca oricând şi mai stringent decât salariile, pensiile , subvenţiile, modernizarea străzilor etc să ne plecăm în faţa Domnului şi să ne rugăm. Nu-i nevoie de multă ştiinţă pentru asta. Au avut grijă înaintaşii noştri şi ne-au alcătuit rugăciuni pe sufletul şi pentru nevoile noastre. Sunt actuale şi la îndemâna tuturor.

Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului : « Auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ţie;ocroteşte-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ şi cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstorilor noştri sfinţenie ca să privegheze şi să ocârmuiască sufletele noastre ;ocârmuitorilor de oraşe – înţelepciune şi putere ; judecătorilor – dreptate şi necăutare la faţă ; învăţătorilor –  minte şi smerită înţelepciune ; soţilor – dragoste şi înţelegere ; fiilor  – ascultare ; asupriţilor – răbdare ; asupritorilor – frică de Dumnezeu ; celor mâhniţi – răbdare şi bucurie duhovnicească ;neînfrânaţilor – înfrânare şi nouă tuturor – duhul înţelepciunii şi al cucerniciei,duhul blândeţii ,duhul curăţiei şi al dreptăţii.

Aşa , Doamnă Preasfântă , milostiveşte-te asupra noastră şi asupra neputinciosului tău popor …».

Oare ne va auzi Domnul ? Un lucru însă este cert: avem nevoie de intervenţia Lui.