Scrisori către un suflet învelit în ziar

 

Salut Saule, ce mai faci? Tot mai prigoneşti creştinii, împiedicându-i să vorbească despre Hristos?! De ce-ţi porti, Saule, faţa acoperită cu ziare tăiate fâşii?! Eşti o mască lipsită de imaginaţie, fiindcă eu tot te recunosc în spatele ei. Iţi recunosc nefericirea şi mânia şi complexul de inferioritate pe care îl încearcă un copil nedorit. Sau un soţ nedorit. Sau o fată părăsită de mama ei şi strigând cât o ţine gura, prin curtea orfelinatului:

 -Să moară mama!

Te-ai gandit vreodată să exprimi toate astea în cuvintele tale?

Este impresionant că nu-ţi scapa nici un numar din revista noastra on-line. Ai devenit un comentator fidel, asta inseamna ca te intereseaza cu adevarat lumea credintei. Probabil ai o problema pentru care astepti sa gasesti raspunsuri pe acest site si noi, nepriceputii, te dezamăgim. Aşadar, meritam sa ne infunzi cu reclame spatiul de corespondenta. Saule, ajuta-ma sa scriu si pentru tine! Descrie-mi cum arati (hai, ca ai invatat la scoala cum se face un portret literar), priveste-te in propriile tale cuvinte, scoate-ti din cap prostia ca esti atat de urat(a), incat mai bine iti invelesti fata in ziar. Tu stii al cui chip porti? Nu te privi in oglinzi, se pare ca toate te-au inselat pana acum, daca te-au convins sa recurgi la masti. Priveste-te intr-o icoana. Ai chipul Cuvantului. Demult astepti sa scrii despre El. Saul a fost orbit de Hristos pe drumul Damascului. Tu cat mai astepti sa-ti cada solzii de hartie si sa te transformi in Pavel, cel mai inspirat propovaduitor al Sau? Asta vad eu in tine. Nu rade, vorbesc despre sufletul tau, pe care il banuiesc mai interesant decat o reclama de doi bani. Hai, arata-ti fata, caci vreau sa te iubesc.

*

Abia acum mi-am găsit timp să-ţi răspund, deşi tu demult îmi ceri ajutorul. Credeam că eşti doar un şmecher care te antrenezi, postând în băşcălie tăieturi din ziar, pe spaţiul destinat comentariilor.

 

Mi-a venit greu să înţeleg ce vrei, în ce constă reproşul tău la ceea ce facem. De aceea, m-am încăpăţânat să traduc în limbaj omenesc mesajele tale. Adică:

- Cine vă credeţi, fraierilor, ce tot vorbiţi acolo?! Eu vă scuip.

 Corectează-mă,suflete, dacă greşesc, căci vreau să-ţi răspund şi să te mulţumesc:

 

-Vorbim despre Domnul nostru Iisus Hristos, despre viaţa şi iubirea noastră pentru El.

Despre bucurie, despre frumuseţea cuvintelor de înţelepciune ale sfinţilor, despre minunile trăite, prin credinţa în El, despre scăparea din cursele vrăjmaşului…

Am văzut bătăuşi, desfigurându-şi cu agilitate adversarul. Tu ai, se pare, unul singur: Cuvântul. Pe el vrei să-l desfigurezi, contestându-i orice urmă de armonie, înlocuindu-l cu un text de spam fără nici un sens. Înţeleg, tu pe acesta îl preferi, ca şi muzica în doi timpi, repetată la nesfârşit în căşti: duba-dup, duba-dup… Nu-i trist să te mulţumeşti doar cu ascultarea celor două lovituri , repetate parcă de toboşarul unui pluton de execuţie?!

Suflete, viaţa este plină de armonie! Există în tine, există în jur, în ehurile muzicii bizantine, în cântarea psaltică, în iarba prin care alergi… Le preferi sunetul unui motor în doi timpi?! Sau într-unul singur, ca ţiuitul aparatului care arată încetarea oricărei activităţi cardiace… Nici un puls. Nici un cuvânt de la tine, trecut prin mintea ta, prin viaţa ta, doar tăieturi din ziar. Doar moarte.

Limpezeşte-ţi privirea, suflete, smulge-ţi masca de hârtie! Spală-ţi faţa de reclamele de pe ea!

Sau poate fâşiile de ziar închipuie gratiile celulei tale de penitenciar. Acolo eşti?! Nu te ruşina, ce-a fost a fost. Ai fost odată judecat pentru asta, reîncepe să trăieşti. Da, chiar de la cuvânt. Nu-l prigoni, nu-l scuipa.

Însuşi Cuvântul poate să te salveze. Cere hârtie şi creion şi reîncepe să scrii.

Descrie-ţi iadul în care trăieşti. Şi într-o zi vei observa că ai ieşit din el…

Am decis să te vizitez. Hai, vino la vorbitor!

Scriindu-ţi, am uitat copilul nehrănit. Nu te mai lăsa atâta rugat…

id33_xximages
Elena Frandes

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.