Stagiarul sfânt

Există un Doctor care ne vindecă de moarte și vrea să fim stagiarii Lui. Printr-o operație plină de dragoste, El ne scapă de toți virușii, de toate bețiile, de toate desfrânările, de toate blasfemiile, de toate necurățiile. El Se operează și noi, cei plini de paciență, ne vindecăm. Sfântul Filumen, doctor fără de arginți, a fost văzut de medici într-un spital din Anglia, îngrijind o bolnavă. Se întâmpla pe 23 noiembrie 2015, la Spitalul Queen Elisabeth din Birminghan. Astfel de minuni nu sunt puține. Stagiarii lui Hristos activează peste tot, de la Sevastopol la Juneau. Cum arată și cum se poartă stagiarii Lui? Sunt frumoși, veseli, împrăștie dragoste și înțelegere, vindecare și speranță. Ei sunt interniști, știu despre ce vorbesc când promit însănătoșirea.

Omul își face stagiul necesar pentru a putea activa în veșnicie, pentru a învăța limba de acolo. Stagiarul este și un stegar, poartă drapelul Victoriei. Un stagiar încheie un Legământ de fidelitate. Este salvat în momentul în care devine salvator. Stagiatura înseamnă o relație vie cu Doctorul Hristos! O relație de ascultare, motivată de o dragoste profundă. Stagiarul Îl urmează pe Hristos pentru că Îl iubește. Miriam (Chirculescu) îmi amintește cât de strâmte sunt urechile acului, porțile înguste prin care intrau călătorii în Ierusalim, fără bagaje (păcate) și fără cămile (lucruri lumești). Nu ne rugăm numai când ni se rătăcește vreo cămilă… Stagiarul ne face o operație morală, ca să slăbim de păcate (iarbă grasă), să putem intra.

Nu departe de noi, operează stagiarii Kuksa Veliciko al Odessei și Luca al Crimeei. Ei au multă dragoste și milă pentru toți oamenii. Mai ales față de cei bolnavi. În lotul echipei noastre sunt și Epictet și Astion, Cosma și Damian, Mochie și Anichit, Talaleu și Trifon. Sfântul Kuksa îi întărea în credință și îi vindeca pe deportații-martiri din lagărul Vilma-Molotovsk (între anii1938-1943). A reușit chiar să îi împărtășească pe sfinții închisorilor siberiene. Vlădica kievean Antonie îi trimise un colet cu Sfintele Daruri pentru bolnavi, dar gardienii au crezut că sunt pesmeți uscați și nu le-au vămuit. Ulterior, stagiarul Domnului i-a alinat pe necăjiții din Solikamsk–Kungura. Aici a vindecat pe un copilaș grav bolnav, care plângea necontenit. Cu harul divin, sfântul stagiar și-a vindecat micul pacient.

În 1957, stagiarul Kuksa s-a mutat în bolnița duhovnicească Kresceatik, de lângă Cernăuți, pe malul drept al Nistrului. După trei ani, sovieticii l-au mutat forțat la Odessa, într-o stavropighie care ținea direct de Moscova. Era urmărit și persecutat permanent, dar nu s-a plâns niciodată. Aici a vindecat pe mulți prin pocăință. În plin comunism, mii de oameni se spovedeau și se împărtășeau, vindecându-se de propria nefericire. Stagiarul divin spunea mereu că Împărtășania este Paștele. Drept urmare, după împărtășirea credincioșilor, mereu citea Canonul Paștilor! Binecuvânta pe fiii duhovnicești aflați la mari depărtări, care nu reușeau să ajungă la el. În URSS, distanțele sunt generoase… De la Odessa, sfântul ajuta pe cei din Leningrad sau Stalingrad, Habarovsk sau Sverdlovsk, Tașkent sau Tbilisi.

Salutul pascal cu care îi întâmpina pe credincioși era permanent. I se descopereau chiar și simțirile ascunse, pe care oamenii abia puteau să și le înțeleagă, dar pe care stagiarul sfânt le explica cu ajutor divin. Putea sfătui pe mulți într-o zi, deoarece nu era nevoit să asculte minute întregi simptomele bolii, ci – fiind văzător cu duhul – le dădea direct diagnosticul și tratamentul. Când se întâlnea pentru prima dată cu o persoană, nu numai că știa dinainte cum o cheamă, dar cunoștea până și detaliile nebăgate în seamă de acea persoană. Știa mai multe despre acei oameni decât i-ar fi putut povesti ei înșiși. Identifica prompt cauza bolii și bandaja cu blândețe. Adesea striga pe nume persoane care urmau să bată la ușa lui pentru prima dată, poftindu-le în chilia lui.

Știa care pelerin vine din curiozitate și care din credință. Le spunea tuturor curioșilor că nu este nicidecum vreun vrăjitor, că nu există altă soluție decât Pocăința. Ce mult seamănă cu stagiarul nostru de la Prislop! Unei viitoare mirese i-a profețit că logodnicul o va părăsi, iar ea se va călugări, la fel ca mama ei. Și așa a fost, deși în momentul acela nunta părea clar stabilită, trebuia doar să se termine postul. Uni alt tânăr i-a spus că va ajunge ieromonah, deși acest lucru avea să se împlinească mai târziu, după decesul soției și căsătoriile copiilor. Amintea penitenților păcate uitate din fragedă pruncie, pentru o pocăință completă. De pildă, o femeie uitase cum chinuise în copliărie niște păsărele, iar acum pruncii femeii erau orbi.

O tânără a murit pe neașteptate și – la patruzeci de zile de la trecerea ei la cele veșnice – i s-a arătat unei maici credincioase, căreia i-a mărturisit cum a ajutat-o batiușka Kuksa să treacă vămile! O altă tânără, paralizată din Leningrad (anul 1960), s-a vindecat prin rugăciunile stagiarului divin, deși doar părinții ei merseseră la Odessa la chilia sfântului. Bunica tinerei s-a dus în Ucraina să îi mulțumească părintelui și a făcut și o donație, exact în clipa în care o femeie sărmană cerșea bani pentru a-și repara acoperișul. Părintele a luat banii și i-a dat sărmanei. Ludmila, o demonizată din Donețk, s-a vindecat după trecerea la veșnicie a părintelui, datorită rugăciunilor familiei ei făcute la mormântul sfântului de la Odessa.

În 1996, a doua zi de Crăciun, a înviat o fetiță de doi ani, Xenia! Mama fetiței l-a chemat pe stagiarul divin în ajutor și acesta nu a întârziat. Bunica fetiței era medic și era sigură de decesul nepoatei. Când s-a născut a doua oară la viață, fetița a întrebat de Kuksa! De asemenea, multe soții s-au rugat sfântului pentru soții lor alcoolici, iar minunile s-au produs. Stagiarul Îl cunoaște pe Doctor și este îndrăgostit de El, pentru că deja cunoaște harul și nu vrea să îl piardă. A cunoaște măreția harului înseamnă a fi cuprins de dragoste dumnezeiască. Stagiarul este conștient de marele preț al Răscumpărării și este motivat să iubească pe Dumnezeu mai mult decât orice altceva. Cine poate fi stagiar al lui Hristos? Oricine cheamă numele Lui cu credință maximă!

Marius MATEI