LOADING

Type to search

Editoriale

Tanar si linistit

Share

Irineu de Sirmium, pomenit de către Biserica Ortodoxă la 6 aprilie, un sfânt necunoscut majorității creștinilor și ateilor, merită din plin cinstit, imitat și pomenit în rugăciunile noastre. Irineu de Sirmium, un apostol dunărean pentru un Mesia universal.

 

Cine este părintele Irineu?

 

Este un apostol adevărat, care nu a căutat o parohie / eparhie cu mai puțină sărăcie și cu o mai blândă persecuție, ci a trăit bucuria creștinismului din prisma ascultării. Un ierarh model, asemenea unui Irinei de Lugdunum, Ambrozie de Mediolanum, Epifanie de Salamina, Teotim de Tomis (cu toții canonizați). Un episcop care nu cunoaște viclenia, duplicitatea. Este ceea ce predică (nu este un producător de mezeluri, care în particular este vegetarian).

 

Sirmium azi

 

Cotele duhovnicești ale Bisericii dunărene: sfântul martir Irineu are, peste secole, discipoli vrednici de chemarea Arhiereului veșnic, Iisus Hristos. Sirimium este în Serbia actuală, renăscută spiritual prin rugăciunile unui Nicolae Velimirovici al Ohridei și Jicei, ale unui Justin Popovici sau ale Cuviosului Taddei. Localitatea Sremska Mitrovița din fosta provincie romană Panonia Inferior încă îi datorează Sfântului încreștinarea, culturalizarea, ieșirea din anonimatul păgân.

 

Biserica martirilor

 

Anul Domnului 304. Dioclețian declară război creștinismului. Bineînțeles că Sfântul refuză să jertfească idolilor și este decapitat. În Galia și Britania de secol IV, persecuția a fost ceva mai domoală. Nu însă și în Răsărit… De pildă, proconsulul păgân Antoninus nu înțelegea curajul creștinilor în fața persecutorilor și faptul că nu se agățau cu orice preț de lumea aceasta (lucru de neconceput pentru Roma hedonistă). Și atunci și acum, creștinii sunt ironizați în rugăciune, în atitudine, în comportament. Acest proconsul amintit răsufla ușurat: Încă avem destulă frânghie și destule stânci… 

 

Frați de sânge

 

În părți diferite ale imperiului, creștinii urcau la cer, martirizați de păgîni. Sfântul Irineu este contemporan cu sfinții Epictet și Astion (din Halmyris), cu Sfântul Gheorghe (din Capadocia), cu Sfântul Pantelimon (Nicomidia), cu Sfânta Varvara (Egipt), cu Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian (Cilicia), cu Sfinții Adrian și Natalia (Antiohia Pisidiei), cu Sfânta Irina (Salonic), cu preotul Montanus (Singidunum) și cu Sfântul Victorin (Poetavio, Austria de azi). Și cum să îi uităm pe Sfântul Dumitru (Salonic), pe Sfânta Ecaterina (Alexandria) și pe cei patru martiri de la Noviodunum (Zoticos, Atalos, Filipos și Camasie)?! Ce generație… Un leat al eternității, însângerat, dar plin de bucurie.

 

Rugăciune în ceasul morții

 

Acuzarea Sfântului Irineu: guvernatorul Probus (fără probe la dosar). Sirmium era lângă Belgradul de azi, dar atunci era reședința ginerelui lui Dioclețian, Galerius. Înainte de a fi decapitat și aruncat în râul Sava, Sfântul se roagă cu putere: „Doamne, Iisuse Hristoase, Care ai binevoit să patimeşti pentru mântuirea lumii, fă să se deschida cerurile Tale, ca îngerii sa primească sufletul robului Tău Irineu, cel ce moare pentru numele Tău şi pentru poporul Tău, care sporeşte în Biserica Ta din Sirmium. Îţi cer şi mă rog milostivirii Tale să mă primeşti şi pe mine şi să binevoieşti a-i întări şi pe aceştia în credinţa Ta„. 

 

De ce a preferat să moară?

 

Pentru a se uni cu Hristos. Pentru a nu trăda, pentru a nu se lepăda de Dumnezeu. Putea să jertfească idolilor și să se întoarcă la soție și copii, era încă foarte tânăr (pe vremea aceea, episcopii erau căsătoriți). Pentru a se smeri. El cânta în fiecare rugăciune melodia Duhului și nu putea concepe să caute fericirea în altă parte, câtă vreme o găsise (și o înveșnicise).

 

În credeau martirii?

 

În Dumnezeu, în iubirea Lui, în iertare, în simplitate. Martirii conștientizau impermanența (nimic lumesc nu durează). Bucuria lor se năștea din cunoașterea lui Dumnezeu. Față de Dumnezeu, toate celelalte sunt pagubă. Se lipseau de toate, ca să dobândească pe Hristos. Știau clar că există o singură nefericire: aceea de a nu-L cunoaște pe Dumnezeu. Hristos înviase și nimic altceva nu mai conta! Nimeni nu i-a putut despărți de iubirea lui Hristos (nici necazurile, nici persecuțiile). Cea mai mare bucurie: să aparțină doar lui Dumnezeu. Cererea și lauda lor: Ne rugăm să fiți fericiți, să aveți parte de bucurie și de pace mesianică.

 

 

 

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *