Telegrama de pe front

Departati de Iubire, ne afundam in intuneric. Am lovit icebergul si ne certam pentru barcile de salvare. Chiar si acum, scriem prescurtat numele lui Dz. Primim o telegrama de pe front: Evanghelia. Suntem anuntati ca un Miel S-a adus jertfa nevinovata pentru omenire. Ingerul ne avertizeaza: Daca nu veti crede in caldura Lui, veti ingheta. Nu e o amenintare, ci o rugaciune: Veniti de primiti caldura Lui. Dezertati de pe frontul patimilor. Fiti liberi, cautati pacea.

Chipul vostru schimonosit e de nerecunoscut, mai scrie in telegrama. Va certati pentru cartofi si mere, va imbuibati cu miei si capre, ati uitat de Sarbatoare. Reveniti-va. Sfarsitul sa nu va prinda invrajbiti. Zeul viselor efemere sa nu va mai prosteasca. Cautati lumina.

Uniforma voastra obligatorie e candela aprinsa; altfel, sunteti judecati pentru tradare. Nu mai candidati la presedentii de comisii si directorate bugetare folosind mijloacele zeului viselor efemere. Nu va riscati eternitatea pentru o picatura de o secunda. Nu va consumati energia in elanuri indecente.

Ingerul pleaca. Noi nu suntem in stare sa raspundem telegramei. Suntem costernati. Nu stim primi Vestea. Atunci, parintele Arsenie raspunde in locul nostru: „Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră”.