LOADING

Type to search

Ucraina, o luptă fratricidă

Editoriale

Ucraina, o luptă fratricidă

Share

Cine se putea gândi serios la decuplarea Moscovei de Kiev, în cadrul Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Ruse? Erau jumelate, erau deoființă. Sau, cel puțin, așa păreau a fi. Cele două metropole ale creștinismului slav, cei doi plămâni pravoslavnici ai Eurasiei… Două centre de iradiere, două pulsații ale aceleiași inimi arse de dorul de Dumnezeu, anexate pe rând, administrativ, de țarii Rusiei, vânate cu furie de anarhiști și seculariști, aproape anihilate cu maximă cruzime de comuniști. Și iată-le acum, despărțite de noua schemă de strategii geo-ecleziale. Halal! Ce nu au putut face mongolii, suedezii, francezii, polonezii, turcii sau nemții au reușit conducerile politice ale Rusiei și Ucrainei. Și ce nu și-au imaginat arhiereii reduși la tăcere de năvalnicul Petru cel Mare, spaima bărbilor rusești, iată că au reușit planificatorii noii arhitecturi a spațiului slav, al celui definit de “Mica“ și “Marea Rusie“, sau de Kiev și Moscova.

Un singur lucru apare cu maximă claritate, însă: Patriarhia de la Moscova a jucat această carte în stilul caracteristic țarilor ruși, uitând de suferința prin care a trecut ea însăși, uitând de mângâierea părintească de care nu a avut parte vreme de 70 de ani tocmai din cauza ingerințelor politice. A răspunde prin măsuri dure, îmbufnate,unei cerințelegitime(în acest ceas istoric al poporului ucrainian) – adâncind fără drept de apel separația, este o greșeală inadmisibilă. Este un păcat, aș zice… Și o lipsă de maturitate duhovnicească.

E drept că și Ucraina a făcut tot ceea ce a putut să bage rușilor bățul prin gard, mai ales acum că urmează alegerile prezidențiale și Poroșenko mai dorește un mandat, pentru care însă avea nevoie de o victorie în singurul spațiu pe care se mai putea mișca, cel eclezial; că restul s-a văzut: țara lui e țăndări… Însă Rusia, cu atât mai mult putea să temporizeze conflictul, putea să-l aplaneze sau putea, pur și simplu, să-i lase pe ucrainieni să facă ce vor cu Biserica lor. Așa cum au făcut și ei față de Constantinopol la 1589, când s-au declarat independenți și au mutat mitropolia de la Kiev la Moscova, ridicându-o apoi la rangul de Patriarhie. Greu cu pacea la ruși, frate! Și cu simetria…

 

Răzvan Bucuroiu

1 Comment

  1. cristian dan 29 ianuarie 2019

    „două pulsații ale aceleiași inimi arse de dorul de Dumnezeu”? arse, mda, dar pentru nationalism și alte motive ne-divine…

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *