Vorbe simple

Omul suprasaturat din punct de vedere material atinge – inevitabil – o apostazie silențioasă[1]. Posedă Biserica noastră preoți și laici capabili să prevină descreștinarea? Răspunsul este – categoric – afirmativ. Am încredere că Dumnezeu va insufla noii generații harul bucuriei creștine, pentru a nu mai confunda o icoană cu martiriul Sfântului Sebastian cu o imagine cu indieni[2], pentru a nu mai admira în galeriile de artă doar indicatoarele pentru hidrant.

De ziua Sfântului Andrei, părintele duhovnic mă face absolvent, absolvindu-mi păcatele, în numele Domnului. Deși afară era ger, biserica micului sat este vie, caldă, rugătoare. Tot azi, bunicul meu nonagenar îmi spune că bunicul lui a fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, în premieră. În această seară le voi vorbi creștinilor despre eșec:

• Prin fiecare eșec ne dăm seama că ne putem baza doar pe Dumnezeu!

Unii râd de mine, alții mă batjocoresc. Mulți s-au scandalizat, alții sunt gata să mă trădeze. Dacă vreau să trăiesc ca și El, mă vor condamna și pe mine[3]. E noapte, dar El este Lumina nopții mele. E ger, dar El este Căldura sufletului meu înghețat.

• Lupt, pentru că știu că ești lângă mine! În zadar sunt îngrozit, lumina Ta mă cuprinde oriunde. Sufletul meu este însetat, dar lume toată nu poate să îl sature.

Am nevoie de vorbe simple, pentru a reînvăța să mă adresez Lui. Cei mici ai lumii Îl ascultă cu însuflețire. Cei mari se scandalizează. Au uitat vorbele simple. Sunt autosatisfăcuți de o viață ștearsă[4]. În vorbe simple, El le promite ajutorul tuturor celor exploatați, disprețuiți, înjosiți, umiliți, marginalizați.

Adevărul creștin s-a trinsmis prin viu grai timp de generații. Sute de ani creștinii au memorat cuvintele Celui de care erau îndrăgostiți și le-au lăsat moștenire:

• Este mai fericit a da, decât a lua! Nu te rușina de Dumnezeu, ca nici Dumnezeu să nu se rușineze de Tine! Nu vei trăi doar cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu. Chiar dacă vei acea necazuri, fii îndrăzneț, Eu am biruit lumea! Lumea este plină de ură față de Mine, pentru că Eu mărturisesc adevărul despre faptele ei rele. Cel ce crede în Mine, va avea viață veșnică[5]. De nu vei mânca trupul Meu, nu vei avea viață veșnică.

Când ne moare un vis, ne pregătim alt vis. Dar speranța în Dumnezeu nu moare niciodată. Iubirea nu va trece. Biserica nu va fi distrusă. Toate acestea, pentru că învierea nu este un vis, ci o realitate. Vor putea tăia toate florile, dar nu vor putea împiedica primăvara să vină. Numai sufletul curat poate vedea limpede. Fii bun de câte ori se poate (și se poate întotdeauna). Observă totul, nu face observații. Un gând frumos este o biserică în care sufletul tău se odihnește.

Marius MATEI

____________________

[1] Mirel Bănică, Religia în fapt. Studii, schițe și momente, Eikon, Cluj-Napoca, 2015, p. 302.

[2] Ibidem, p. 96.

[3] Michel Quist, Iată-mă, Doamne!, Ars Longa, Iași, 1997, p. 158.

[4] Ibidem, p. 118.

[5] Ioan 11, 25.