LOADING

Type to search

„Avva Petroniu Prodromitul ? Cel mai smerit. Cel mai smerit. Cel mai smerit!”

Marii duhovnici ai neamului

„Avva Petroniu Prodromitul ? Cel mai smerit. Cel mai smerit. Cel mai smerit!”

Share

Aşa il descrie avva Adrian Făgeţeanu, dacă îi ceri părerea despre egumenul aşezământului românesc athonit Prodromu. Spunea că în 1937, când obştea Antimului a fost cea mai numeroasă, însumând 38 de monahi, cel mai smerit dintre ei şi singurul care nu şi-a dat sieşi dreptate vreodată, era părintele Petroniu Tănasă (care avea doar 23 de ani la vremea aceea!).

Tot el spune că de-a lungul istoriei, românii ar fi putut realiza lucruri mult mai măreţe, de n-ar fi existat dezbinare între ei. Mie toţi pelerinii athoniţi mi-au spus că singurul loc de pe pământ unde românii nu sunt dezbinaţi, li se pare a fi Prodromu – şi asta datorită duhului părintelui Petroniu. „Gheronda”, cum simplu îl numesc prodromiţii.

Mi-aş dori să scriu cele mai frumoase pagini despre asceticul stareţ român, dar ştiu că nu pot face asta pe măsura staturii sale, aşa încât voi spune doar câteva lucruri care m-au mişcat de-a lungul anilor văzându-le la avva Petroniu. (Sper să mă ierte pentru lipsa binecuvântării, dar fiindcă oricum se scria despre avva, am căpătat şi eu îndrăzneală pentru dragostea ce i-o port.)

Ştiu că n-a cerut niciodată de la ceilalţi ceva ce n-a făcut el mai întâi. Dacă unii spun că este prea sever, poţi fi sigur că a fost mai întâi aspru cu el însuşi. „Mare teolog şi mare ascet” cum mi l-a descris părintele Ioannikios Simonopetritul, avva este înduhovnicit de rugăciune şi este o mare desfătare să te afli în preajma lui. Nu cred că uită cineva discuţiile teologice purtate cu părintele la arhondaric, sau pe una din băncile din curtea Prodromului! De obicei unul din pelerini îi aţine calea şi îi cere un cuvânt de învăţătură, iar gheronda se face că nu observă stratagema şi ne grăieşte răbdător şi dogmatic ore în şir celor adunaţi mai apoi ciorchine în jurul său. Este un mare trăitor şi împlinitor al dogmelor ortodoxe! Din acest motiv nici nu e nevoie să-ţi vorbească: de-ajuns îţi este să-l vezi şi-ţi vei da seama privindu-l care este calea de urmat, dacă vrei să te mântuieşti.

Când Placide Deseille l-a rugat pe părintele Macarios (canonarul şi bibliotecarul Simonopetrei, autorul „Triodului explicat”) să-l ducă la un părinte după cuvânt de folos, au venit, împreună cu egumenul Elisaios şi toată sinaxa mănăstirii, la avva Petroniu! Şi am aflat că asta n-a fost singura dată, fiindcă mi-a spus epitropul Ioannikios că el vine de câte ori poate împreună cu tot atâţia călugări câţi încap în maşinile lor!

Gheronda consideră că luxul şi confortul sunt doar pentru trup şi nu înduhovnicesc pe om, aşa încât până şi spălatul rufelor la maşină îl admite doar pentru arhondarul ce are în grijă aşternuturile pelerinilor. Restul obştii, inclusiv gheronda, (deşi are mai mult de 93 de ani, Dumnezeu să-i dea sănătate!) spală „la mână”! Consideră că orice pogorământ e foarte păgubitor, pentru că slăbeşte rezistenţa în faţa răului şi de aceea duce şi impune (prin exemplul personal) această trăire ascetică.

Până acum câţiva ani părintele Petroniu se ruga la priveghere stând toată noaptea în picioare! De seara până dimineaţa! Şi dacă stareţul priveghează astfel, cum să stea ucenicii în strană? Să îngenunchezi era o adevărată binecuvântare!

Am făcut oarecând un test simplu cu 3217 fotografii de athoniţi pe care i le-am arătat soţiei mele, rugând-o