BIG-BANGUL BIBLIC

Se încearcă găsirea Originii Actului Creaţiei. Ştiinţa a căutat un mod al ei propriu de concepere. Religia susţine o Revelaţie Divină în acest sens. Cosmogoniile antice sunt şi primele metafizici şi chiar primele explicări ştiinţifice, chiar dacă limbajul este mitizat. Toate susţin un fapt de bază: – Big-bangul, explozia Creaţiei. Noţiunea de „explozie” este foarte sugestivă. Indiferent de origine, Creaţia este o „explozie, o apariţie a unui act de o putere excepţională”. A exploda înseamnă „spargerea unei tensiuni interne”.

Să vedem cum este big-bangul Biblic. „La început a fost CUVÂNTUL… şi DUMNEZEU era

CUVÂNTUL… şi prin EL toate s-au făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 1-3).

„La început, DUMNEZEU a făcut Cerul şi Pământul. Şi pământul era netocmit şi gol şi întuneric era deasupra Adâncului şi DUHUL Lui DUMNEZEU se purta deasupra APELOR”.

Şi a ZIS DUMNEZEU: „Să fie LUMINĂ” (Facere l, 1-3).

Din aceste relatări de Revelaţie reiese că ACTUL îl face CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU. CUVÂNTUL „explodează” în afară. Explozia CUVÂNTULUI este în dublă modalitate, ca Cer şi Pământ, care sunt ca formă iniţială într-o „masă ne-diferenţiată de APĂ primordială”.

„Şi a ZIS DUMNEZEU: să fie o Tărie prin mijlocul Apelor şi să se despartă Ape de Ape… Tăria a numit-o Cer… şi să adune Apele cele de sub Cer la un loc şi să se arate Uscatul, pe care l-a numit Pământ…” (Facere 1, 6-10).

Şi în continuare, cele Şase Zile ale creaţiei. Zilele încep cu LUMINA.

„LUMINA a numit-o DUMNEZEU ZI… Ziua Întâi” ( Facere l, 5). LUMINA-Zi este Originea apoi a Soarelui. „Şi a ZIS DUMNEZEU: să fie Luminători pe Tăria Cerului, ca să Lumineze pe Pământ…” (Facere l, 14).

„Şi a făcut DUMNEZEU Animalele şi toate Fiinţele Vii…” (Facere 1, 21).

„Şi a făcut DUMNEZEU pe Om după CHIPUL şi Asemănarea Sa… l-a făcut Bărbat şi Femeie” (Facere l, 26-27).

FIUL FIINŢIAL al Lui DUMNEZEU, ca Prinos-Dar faţă de TATĂL, Creează şi un Chip de Creaţie. „PĂRINTE, iată şi un Chip de Creaţie, căruia Dăruieşte-i Fiinţă, Tu, FIINŢA în Sine. Este un Chip în care EU, FIUL Tău, Mă Întrupez, făcându-Mă şi un Fiu de Creaţie, în CHIPUL Meu de FIU Tu Cel necuprins putând să «încapi»”.

Astfel, Creaţia este în esenţă Chip de Fiu, cu Paternitatea în absoluta PATERNITATE DUMNEZEU TATĂL. Noi suntem în Filiaţia FIULUI-CUVÂNTULUI Lui DUMNEZEU. Natura noastră de Creaţie este deci Natură specifică de Fiu-Copil. Freud şi Jung s-au zbătut mult până a găsi „Arhetipul” Naturii de creaţie, pe care până la urmă l-au tot ocolit, ca să-l facă „un produs al dobândirilor instinctuale”. Ei pornesc de la „substanţa naturii” a lui Spinoza, în ipoteza că se „auto-modelează”. După ce Model se modelează, n-au putut să spună. Recunosc şi ei că este un „Model Metafizic necunoscut” în sine. Noi, ca Psihanaliză Creştină, ştim că MODELUL în sine al Naturii Create este MODELUL de FIU.

FIUL este numit şi CUVÂNTUL. Iată esenţa Substanţei Naturii Create, Fiu-Cuvânt de Creaţie. Şi noi, ca Psihanaliză Creştină, pornim de la Psihismul Copilului. Zicem plastic, Big-bangul Creaţiei este „explozia Naturii Copilului”. Toată Creaţia este un Arhemodel de Copil de Creaţie, care apoi îşi va desfăşura „natura sa specifică”. Arhemodelul de Copil este esenţa şi originea tuturor Chipurilor, de Bărbat, de Femeie, de Comunicabilitate, de Paternitate şi Maternitate.

Toate Chipurile de Creaţie sunt în POTENŢA Chipului de Fiu-Copil. Sesizaţi bine distincţia de Fiu şi de Copil, care sunt însăşi Natura Substanţei lor Fiinţiale. Fiul este în PATERNITATEA TATĂLUI şi Copilul este în Arhemodelul FIULUI. FIUL este un ALT Centru de PERSONALITATE al CONŞTIINŢEI TATĂLUI. FIUL este ASEMĂNAREA TATĂLUI. Copilul este Asemănarea Fiului, de aceea Copilul este Fiul Tatălui în Creştere de Conştiinţă.

Freud şi Jung văd „natura instinctuală” într-o tindere de „satisfacere” de sine, care astfel produce „structurarea zisului psihism de dobândire”. Ca Psihanaliză Creştină, nu există întâi „inconştientul instinctual”, care apoi se „modelează”, ci este deja preexistenţa Arhemodelului-Conştiinţa de Fiu, care se desfăşoară prin Copil-Noul Fiu, în Creaţie. Arhemodelul de FIU se face Noi Fii şi acest Nou este Modelul de Copil.

Modelul de Copil este CONŞTIINŢA de FIU într-un Nou Centru de Personalizare, ca Nou Fiu. De aceea Copilul REMEMOREAZĂ Natura de FIU şi se face Nou Fiu. Şi Natura de FIU este REMEMORAREA NATURII de TATĂL, SUPRACONŞTIINŢA CONŞTIINŢEI de FIU. Ontogeneza şi filogeneza, despre care se vorbeşte adesea, aici îşi au originea. Aşa, noi, ca Psihanaliză Creştină, pornim de la această Natură Substanţială de FIU în ARHEMODELUL PATERNITĂŢII. Centrul de Personalitate al Copilului este Conştiinţa de Fiu în raportare faţă de SUPRACONŞTIINŢA PATERNITĂŢII. Freud recunoaşte că psihismul Copilului de ambele sexe în primii ani este axat pe afecţiunea faţă de Tatăl, mai mult decât faţă de Mamă. Copilul este A-sexuat şi dincolo de sex, Centrul de Personalitateindividualitate fiind Conştiinţa în Sine a Paternităţii. Datorită „moştenirii păcatului adamic”, Copilul are totodată „rememorarea individualităţii sex”, care adesea „rivalizează” chiar din primele luni de la naştere.

De aceea noi numim plastic Big-bangul Creaţiei ca Big-bangul PSIHISMULUI CONŞTIINŢEI de FIU faţă de SUPRACONŞTIINŢA PATERNITĂŢII.

FIUL-LOGOSUL DUMNEZEIESC Creează Lumea ca „Big-bang de Creaţie”, al CONŞTIINŢEI Sale de FIU faţă de TATĂL DUMNEZEU. Baza Lumii Create sunt LOGHII-Arhemodelele-Paradigmele PSIHISMULUI acestei CONŞTIINŢE.

Jung nu a putut găsi „originea arhetipurilor în sine”, declarându-le „metafizice”. Noi le identificăm în Metafizica CONŞTIINŢEI de FIU, care este Metafizica SUPRACONŞTIINŢEI PATERNITĂŢII.

BLIBIOGRAFIE: În căutarea unei psihanalize creştine / ieromonah Ghelasie Gheorghe. – Bucureşti : Platytera, 2014

Articol propus de ANCA REVNIC