Confesiunea colonelului care l-a arestat pe Parintele Arsenie Boca

cersetor

Imi amintesc acum un episod interesant de la Manastirea Sambata. Eu eram in acea vreme responsabil cu cazarea la manastire. Si, la un moment dat vine un domn imbracat civil. Si-mi povesteste urmatoarele: Uite, eu sunt colonelul care l-a arestat pe parintele Arsenie. Ce m-am speriat atunci! M-or trecut niste fiori… Zic: Doar nu vei fi venit sa ma tragi de limba acum. Si zice: Nu, Parinte, stai linistit, ca mi-am bagat demisia. Eu de atunci am plecat din Securitate. Atunci mi-am dat demisia, vazand minunile Parintelui! Si eu atunci l-am tras de limba, sa-mi spuie cat mai mult. Si zice: Parinte, hai sa-ti spui.Nu stiu ce general de pe la Brasov o auzit ca Parintele, la manastire laSambata, aduna multa lume – ca se aduna multa lume, ca spune la oameni tot felul. Si stiti, pe timpul lui Ceausescu era spaima mare sa nu se adune multa lume la un loc, nu cumva sa se puna de vreo revolutie sau ceva. Desi la biserica nu se duce lumea pentru Revolutie, ca se duce pentru rugaciune si pentru necazurile lor… Si, in momentul cand o primit ordin, zice colonelul: N-am fost numai eu. Am fost trei – eu, un capitan si inca unul – ce stiu eu ce alt grad. Ne-o trimis la manastire, sa-l aducem, sa-l arestam pe Parintele si sa-l ducem undeva laSambata de Sus, unde este palatul brancovenesc. Trebuia sa se duca, sa-l aresteze, sa-l bage, sa-l inchida acolo, pana vine generalul sa discute cu Parintele. S-or dus, l-au arestat… Si-mi zice: Parinte, sa vedeti cand l-am arestat! I-am zis: „Parinte, uite, ne-o trimis generalul sa va arestam.” Parintele o zis: „Bine, ma, stiam… ”. Parintele stia dinainte! Si zice: „Dati-mi voie sa zic si eu un Tatal nostru”. Si asta era pe la amiaza. Pana o zis Parintele Tatal nostru s-o facut sara. Am batut in usa, ne-am invartit primprejurul bisericii. Ne gandeam: „Ma, o fi sarit popa! S-o bagat in altar, o fi sarit pe geamul ala, s-o fi dus… ”. Ce sa se duca, ca nici nu se deschideau geamurile acelea, pe acolo…
Si zice colonelul acela mai departe: La un moment dat, am dat perdeaua si m-am uitat. Parintele era in genunchi in fata Sfintei Mese. Se ruga. Dupa ce s-o rugat Parintele, l-am luat, l-am dus, l-am incuiat. Trei randuri de usi erau! Un rand de gratii, un rand de usi de fier si un rand de usi normale. O cheie era la mine, una la altul si a treia cheie la celalalt. Nu puteam unul fara de ceilalti doi sa intram! Gratii la geam, peste tot gratii! L-am dus, l-am bagat pe Parintele acolo, l-am inchis. A doua zi urma sa vina generalul, sa stea de vorba cu dansul acolo unde l-am inchis, la palatul ala brancovenesc.

Si zice colonelul: Parinte, cand am venit a doua zi cu generalul, no, deschidem usa… si nu era nimeni in camera. Camera goala! Vai de mine! Ne venea noua sa ne facem cruce! Noi eram colonei de Securitate si ne venea noua sa ne facem cruce! Generalul ne intreaba: „No, cum l-ati luat? Unde l-ati dus? Nu-i nimeni aici. E goala camera! No, duceti-va si aduceti-l!” Noi eram disperati: De unde sa-l aducem? No, ne ducem inapoi la manastire; unde sa ne ducem altundeva! Cand ne ducem la manastire, Parintele era in slujba si tocmai spunea „Pace tuturor.!” Noi intram pe usa si numai pace nu aveam noi! Dar n-am avut voie sa-l luam, pana nu o terminat. L-am lasat, o terminat Sfanta Liturghie, frumos, si apoi l-am dus.

Si continua colonelul: Eu de atunci i-am zis generalului: „Sa stiti ca eu imi dau demisia din Securitate! Un om singur nu putea sa faca asa ceva! Ca, uite, aici sunt colegii mei – o cheie e la unul, o cheie la celalalt, a treia era la mine. Cum de-o iesit omul asta? Un om simplu nu face asa ceva! Nu face asa ceva!”
(Pr. Ghelasie Tepes, Parintele Arsenie Boca – Fiti ingaduitori cu neputintele oamenilor, Editura Agnos, Sibiu, 2013, pp. 48-50)

1 comment on “Confesiunea colonelului care l-a arestat pe Parintele Arsenie Boca

  1. […] Sursă: Confesiunea colonelului care l-a arestat pe Parintele Arsenie Boca | Lumea Credinței […]

Lasă un răspuns către Confesiunea colonelului care l-a arestat pe Parintele Arsenie Boca  | Rezistența Creștină Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.